Părintele Constantin Pârvu s‑a născut în comuna Buzoieşti, din judeţul Argeş, în data de 26 martie 1928, ca fiu al bunilor creştini Petre şi Gherghina, într‑o familie numeroasă, compusă din 13 copii.
În anul 1956 s‑a căsătorit cu profesoara Viorica Iosefina Pârvu, familia fiind binecuvântată de Dumnezeu cu doi: avocatul Mircea Pârvu şi pianistul Daniel Ionuţ Pârvu, precum şi cu nepoţi şi nepoate.
A urmat şi absolvit cursurile Seminarului Teologic „Neagoe Vodă“ din Curtea de Argeş, după care, între anii 1947 şi 1951, cursurile de licenţă la Facultatea de Teologie din cadrul Universităţii Bucureşti (anul I), continuate la Institutul Teologic de Grad Universitar din Bucureşti (anii II‑IV), înfiinţat de Patriarhul de vrednică pomenire Justinian Marina.
Între anii 1951 şi 1954 a frecventat la Institutul Teologic de Grad Universitar din Bucureşti cursurile de doctorat în teologie la specializarea Drept bisericesc şi administraţie, având ca îndrumător pe preotul profesor universitar Liviu Stan, cursuri încheiate cu susţinerea şi promovarea examenului oral aprofundat de admisibilitate în anul 1955.
La 1 octombrie 1955, tânărul doctorand Constantin Pârvu răspunde chemării Patriarhului de vrednică pomenire Justinian Marina şi începe activitatea ca profesor la Seminarul Teologic de la Curtea de Argeş, de unde, la 1 noiembrie 1957, este transferat la Seminarul Teologic din Bucureşti, unde activează până în anul 1959.
În data de 6 ianuarie 1959, tânărul teolog Constantin Pârvu a fost hirotonit diacon, iar mai apoi, în data de 30 ianuarie 1959, preot pe seama capelei Institutului Teologic de Grad Universitar din Bucureşti.
În cei 58 de ani de slujire preoţească, părintele Constantin Pârvu a desfăşurat o frumoasă activitate misionară şi pastorală în Bucureşti, la Parohia Parcul Călăraşi (1959‑1960), la Parohia Oborul Nou (1960‑1971), şi ultimii 41 de ani la Parohia Iancu Nou‑Bălăneanu (1972‑2013), unde a şi deţinut oficiul de paroh vreme de 15 ani (1993‑2008).
În cadrul Cancelariei Sfântului Sinod, a deţinut importante responsabilităţi: inspector general bisericesc (1966‑1968), consilier patriarhal (1968‑1975) şi, în cele din urmă, vicar administrativ patriarhal (1976‑2010), post din care se pensionează la cerere.
În cei 44 de ani de activitate administrativă desfăşurată sub directa ascultare a patru întâistătători ai Bisericii Ortodoxe Române, vrednicii de pomenire Patriarhi Justinian Marina (1948‑1977), Iustin Moisescu (1977‑1986) şi Teoctist Arăpaşu (1986‑2007), precum şi a Preafericitului Părinte Patriarh Daniel (începând cu anul 2007), părintele Constantin Pârvu a fost martorul unor evenimente majore din istoria neamului şi a Bisericii Ortodoxe.
A făcut parte din unele delegaţii oficiale ale Bisericii Ortodoxe Române în străinătate (Ierusalim ‑ 1975, Echmiadzin – 1983, Muntele Athos ‑ 1976).
Pentru activitatea administrativă şi preoţească desfăşurată a fost evidenţiat cu ranguri, distincţii şi medalii primite de la întâistătătorii Bisericii Ortodoxe Române sau ai altor Biserici Ortodoxe surori, între care amintim: rangul de iconom stavrofor (1 ianuarie 1966), Crucea Patriarhală, primită din partea Patriarhilor Justinian Marina, Teoctist Arăpaşu şi din partea Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, Ordinul Sfântului Mormânt, primit de la Patriarhul Benedict al Ierusalimului (1975), Crucea Patriarhului Pimen II al Moscovei şi a toată Rusia (1972), Crucea Jubiliară primită din partea Patriarhului Teoctist la împlinirea a 50 de ani de arhierie (2005).
De asemenea, a fost distins şi de autorităţile de stat cu Medalia Jubiliară din 1974, precum şi cu Ordinul Serviciul Credincios în grad de Cavaler (2002), acordat de Preşedintele României.