La Praznicul Naşterii Maicii Domnului, paşii pelerinilor din Arhiepiscopia Dunării de Jos s-au îndreptat către Mănăstirea Cudalbi din centrul judeţului Galaţi, care în această zi şi-a serbat hramul.
Aşezământul monahal a fost zidit şi sfinţit în anul 1938, primul nume al mănăstirii fiind acela de „Gologanu”, datorită moşiei pe care se afla (cea a familiei Pană, care este şi ctitorul mănăstirii).
În anul 1950, mănăstirea este închisă, din cauza regimului comunist, reuşind ca abia în anul 1990, la iniţiativa şi cu binecuvântarea chiriarhului Dunării de Jos, Înalt-preasfinţitul Părinte Arhiepiscop Casian, să fie reînfiinţată, biserica şi chiliile refăcute, iar vechiul nume a fost schimbat în Mănăstirea „Maicii Domnului”- Cudalbi.
Naşterea Maicii Domnului, ,,începutul mântuirii noastre”
La sărbătoarea hramului din acest an, mii de credincioşi din apropiere sau din alte locuri ale eparhiei au venit la sfânta mănăstire pentru a aduce rugăciunile lor către Maica lui Dumnezeu. Sfânta Liturghie de hram a fost săvârşită pe un podium special amenajat lângă biserică, de către un sobor de preoţi şi diaconi, sub protia Înaltpreasfinţitului Părinte Arhiepiscop Casian al Dunării de Jos care, la sfârşitul slujbei, a adresat celor prezenţi un cuvânt de învăţătură din care am spicuit:
„Astăzi, dimpreună cu obştea Sfintei Mănăstiri «Naşterea Maicii Domnului» ne bucurăm de darul sfânt care ne-a unit prin Sfânta şi Dumnezeiasca Liturghie. Astfel, la începutul Anului bisericesc, cinstim primul mare praznic care e firesc să fie închinat celei prin care a început lucrarea mântuirii noastre – cea care «este mai înaltă decât cerurile» şi «mai mărită fără de asemănare decât serafimii, care fără stricăciune pe Dumnezeu-Cuvântul a născut» – Preasfânta Fecioară Maria. Praznicul din 8 septembrie este închinat Naşterii Născătoarei de Dumnezeu. Cum s-a întâmplat acest mare eveniment din istoria mântuirii noastre? Mai întâi trebuie să arătăm că în Ierusalim şi în toată Iudeea până la venirea Mântuitorului se păstra o tradiţie veche şi anume că toţi cei care nu au copii, chiar dacă nu se cred ei de vină, înseamnă că pentru greşelile lor nu pot să fie roditori şi să aducă viaţă pe pământ. Aceste persoane care nu aveau copii nu puteau aduce daruri la templu. Şi orice persoană care nu aducea daruri la templu nu simţea binecuvântarea întâlnirii cu Dumnezeu.
Astfel, se arată chiar că atunci când drepţii în faţa lui Dumnezeu Ioachim şi Ana au venit mai la bătrâneţe, gândin-du-se că viaţa lor este pe sfârşite şi au adus şi ei darul la templu, au fost refuzaţi şi li s-a spus că «este un blestem faptul că sunteţi curaţi dar nu aveţi copii!»
Şi atât de mult s-au rugat lui Dumnezeu şi atâta facere de bine au răspândit în toate părţile, încât mâhnirea lor a fost preschimbată de Dumnezeu într-o mare bucurie: un înger i-a spus Sfintei Ana că la bătrâneţile ei i s-au împlinit rugăciunile, căci o viaţă întreagă a sperat, dar o viaţă întreagă nu a disperat, ci a crezut că Dumnezeu pe cele cu lipsă în lumea noastră le poate îndrepta şi pe cele cu neputinţă în firea noastră le poate vindeca!
Şi aşa a vindecat Dumnezeu neputinţa lui Ioachim şi a Anei. Şi au primit ca dar de la Dumnezeu, la bătrâneţe, o fetiţă! Mare le-a fost mirarea, negrăită bucuria, dar şi înţelepciunea, pentru că au înţeles că această pruncă nu e pentru ei, ci e un dar de la Dumnezeu cu un alt scop mai mare.
De aceea au rânduit pe Maria în ceata fecioarelor de la templu.”
Sărbătoarea mănăstirii, dar şi a familiei
ÎPS Arhiepiscop Casian a mai arătat, după modelul pruncei Maria, ce însemnătate au copiii în viaţa părinţilor: „Copiii sunt viaţa din darul lui Dumnezeu şi din darul părinţilor! Când darul lui Dumnezeu nu se întâlneşte cu părinţii care trebuie să fie dăruitori de viaţă prin curăţie şi prin credinţă, prin sănătatea sufletului şi prin sănătatea trupului, atunci ei vor rămâne fără viaţă! Chiar dacă părinţii vor trăi mult timp pe pământ, viaţa lor e tristă fără copii!
Există aşadar o legătură între starea în care ne aflăm noi, ca părinţi, şi darul de prunc de la Dumnezeu!”
De asemenea, Înaltpreasfinţia Sa a mai arătat şi care este legătura dintre maicile din mănăstire şi familia creştină, la acest mare praznic:
„Această sărbătoare a Naşterii Maicii Domnului corectează pentru totdeauna eroarea celor ce cred că naşterea depinde doar de ei, de mamă şi de tată. Cu atât mai mult vedem că această sfântă sărbătoare este începutul învăţăturilor şi începutul comportamentului în familia creştină. Această sărbătoare este, mai înainte de toate, un imn sfânt şi o mărturie dumnezeiască a întemeierii unei familii creştine.
Această sărbătoare este chiar începutul începutului unei vieţi! Această sărbătoare este chiar începutul întemeierii familiei! Iată de ce, deşi această sărbătoare a Naşterii Maicii Domnului se serbează mai mult în mănăstiri, ea este şi o sărbătoare a familiei.
Evident, mănăstirile cinstesc această sărbătoare pentru motivul că din braţele Dumnezeieştilor Părinţi Prunca Maria a trecut în braţele fecioarelor la Templu. Tinerele ce intră în mănăstire şi depun votul fecioriei aud un imn închinat curăţiei şi care începe prin cuvintele «Braţele părinteşti sârguieşte a le deschide mie!…». De aceea, atât mănăstirea se află în sărbătoare, dar şi familia este astăzi atât de prezentă la Praznicul Naşterii Maicii Domnului nostru Iisus Hristos!”
Împărtăşire din bucuria Maicii Domnului
La timpul chinonicului, copiii de la parohiile Lieşti, Pechea şi Cuza Vodă din judeţul Galaţi, care participă la programul catehetic „Hristos împărtăşit copiilor”, îmbrăcaţi în port tradiţional, au interpretat imne şi cântări în cinstea Preasfintei Născătoare de Dumnezeu.
Sărbătoarea a fost înfrumuseţată şi de „bătrânii” din Piscu, care au participat la sfânta slujbă în frumoasele lor costume populare. Toţi pelerinii participanţi la hram s-au bucurat şi de ofrandele pregătite de harnicele maici, gustând atât din hrana spirituală, cât şi din agapa comuniunii frăţeşti.
Adrian Portase