În taina mântuirii, Dumnezeu a rânduit fiecărui neam sfinţi care să se roage pentru fiecare creştin în parte, dar şi pentru popor, în întregul său. Sfinţii sunt tot ceea ce poate da mai bun un popor creştin; sunt sinteza spirituală a unui neam, fii şi, totodată, părinţi duhovniceşti ai acelui neam, ocrotitorii şi mijlocitorii la Dumnezeu pentru poporul din sânul căruia au ieşit.
În Biserica Ortodoxă Română, primele acte solemne de canonizare a unor sfinţi români s‑au săvârşit, cu mult curaj, de către Patriarhul Justinian, în cea mai cruntă perioadă de ateism şi prigoană, în anii 1950‑1955. După 1990, în condiţii de libertate, Biserica noastră a putut să îşi recunoască sfinţii, împodobind calendarul bisericesc cu numele şi chipurile luminate ale bineplăcuţilor lui Dumnezeu din neamul nostru.
Între alte lavre româneşti care şi‑au adus contribuţia la acest tezaur de sfinţenie se află şi Mănăstirea Putna, ctitoria şi necropola Sfântului Voievod Ştefan cel Mare al Moldovei şi Mănăstirea Sihăstria Putnei, sub aripile cărora, de‑a lungul timpului s‑au nevoit mulţi monahi, ieromonahi, schimonahi şi pustnici, arhimandriţi şi chiar ierarhi. Dintre aceştia, timpul recunoaşterii sfinţeniei vieţii a venit pentru Mitropolitul Iacob Putneanul şi pentru Cuvioşii Părinţi Sila, Paisie şi Natan.
Pregătirea canonizării
Temeiul ce a chemat spre acest act solemn al canonizării este însăşi viaţa fără de prihană, plină de nevoinţă şi bogată în lucrare duhovnicească, misionară, culturală, educaţională şi ctitoricească pe care au avut‑o cei patru cuvioşi părinţi. Reconstituirea vieţii lor, după file de cronici, documente, ştiri şi – în special – după negreşelnica tradiţie monahală, vie şi mărturisitoare, a fost primul pas spre canonizare, început de istorici, continuat de vieţuitorii celor două Mănăstiri – Putna şi Sihăstria Putnei – şi împlinit de evlavia poporului. Semnul ceresc al faptului că Domnul Dumnezeu a primit, ca pe o „jertfă cu bun miros şi ca o ardere curată“ viaţa nevoitorilor putneni a fost lumina care a strălucit mereu deasupra locului unde se aflau, tăinuite, cinstitele moaşte ale Sfinţilor Sila, Paisie şi Natan, vizibilă lămurit şi zărită de mulţi martori, mai ales după 1990. Sfinţii ne cereau astfel să deschidem ochii şi să‑i vedem! Să îi primim în „chiliile inimilor“ noastre, să‑i cinstim, să ne închinăm lor! Descoperirea sfintelor lor moaşte, cu bun miros, frumoase, uşoare şi galbene precum ceara, a certificat adevărul sfinţeniei vieţii acestor trăitori în Hristos!
A urmat o perioadă în care s‑au întocmit textele slujbelor, aprobate de Sfântul Sinod, s‑au zugrăvit icoanele (şi aici avem bucuria implicării unei echipe de tineri iconari de la Galaţi, dl Daniel Enache şi soţia sa), li s‑au făurit racle de argint în care au fost aşezate Sfintele lor Moaşte.
Şi, mai ales, vestea despre aceşti noi patru luceferi de sfinţenie a străbătut peste tot, nu doar în Bucovina şi în ţară, ci în toată Ortodoxia.
Altarul românesc al inimii era pregătit! Sfinţii puteau intra în el.
Oaspeţi ai sfinţilor, la Putna şi Sihăstria Putnei
Când totul a fost pregătit, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a aprobat ca, la data de 14 mai 2017, Mănăstirile Putna şi Sihăstria Putnei să devină gazdele unui eveniment cu mari rezonanţe duhovniceşti, asemenea celui din 1992 – canonizarea Voievodului Ştefan cel Mare sau asemenea celui din 2004 – 500 de ani de la adormirea Sfântului Voievod al Moldovei.
În preziua praznicului, lavra putneană şi‑a deschis larg porţile pentru a primi pe Întîistătătorul Bisericii Ortodoxe Române, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel, însoţit de 18 ierarhi ai Sfântului Sinod al Bisericii noastre: ÎPS Mitropolit Teofan al Moldovei şi Bucovinei, ÎPS Mitropolit Laurenţiu al Ardealului, ÎPS Mitropolit Petru al Basarabiei, ÎPS Arhiepiscop Teodosie al Tomisului, ÎPS Arhiepiscop Pimen al Sucevei şi Rădăuţilor – ierarhul gazdă, ÎPS Arhiepiscop Varsanufie al Râmnicului, ÎPS Arhiepiscop Ioachim al Romanului şi Bacăului, ÎPS Arhiepiscop Casian al Dunării de Jos, PS Episcop Corneliu al Huşilor, PS Episcop Lucian al Caransebeşului, PS Episcop Sofronie al Oradiei, PS Episcop Justin al Maramureşului şi Sătmarului, PS Episcop Nicodim al Severinului şi Strehaiei, PS Macarie, Episcopul ortodox român al Europei de Nord, PS Calinic Botoşăneanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Iaşilor, PS Paisie Lugojeanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Timişoarei, PS Antonie de Orhei, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Chişinăului, PS Emilian Lovişteanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Râmnicului.
Alături de ierarhii prezenţi, mulţime mare de stareţi ai marilor mănăstiri bucovinene şi nemţene, monahi şi monahii din multe mănăstiri, preoţime şi popor au venit la Putna, biruind asprimea timpului cu dogoarea credinţei şi a dragostei lor de sfinţi. Din delegaţia dunăreană prezentă la eveniment a făcut parte şi semnatarul acestor rânduri, care aduce aici mulţumiri ÎPS Părinte Casian pentru acest nesperat dar.
Cel din urmă parastas pentru cuvioşi
În seara zilei de 13 mai, în paraclisul din incinta mănăstiriii Putna, ctitoria Mitropolitului Iacob Putneanul, acolo unde erau aşezate raclele cu cinstitele rămăşiţe pământeşti ale celor patru părinţi, s‑a săvârşit cel din urmă parastas pentru odihna sufletelor lor! Este actul liturgic care pregăteşte cel mai bine canonizarea: ultima dată când noi ne rugăm pentru ei! După canonizare noi ne rugăm lor, sfinţilor, şi ei se roagă şi mijlocesc pentru noi, la Dumnezeu. Ierarhi şi monahi, creştini din zonă şi din ţară au luat aminte la ultima dezlegare citită de PS Calinic Botoşăneanul – episcop-vicar al Arhiepiscopiei Iaşilor şi au cântat cu toţii „Hristos a înviat!“ acestor patru propovăduitori şi trăitori ai Învierii Domnului.
Programul de seară s‑a încheiat cu vizita Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, a ierarhilor prezenţi şi a delegaţiilor oficiale, la Mănăstirea Sihăstria Putnei, acolo unde de fapt s‑au nevoit cei trei cuvioşi ‑ Sila, Paisie şi Natan ‑ şi acolo unde au fost descoperite moaştele lor! După prezentarea istoricului acestui aşezământ monahal, de către ÎPS Părinte Arhiepiscop Pimen al Sucevei şi Rădăuţilor, într‑un cuvânt de înaltă înţelepciune duhovnicească, referindu-se la icoana Schimbării la Faţă a Domnului, Preafericitul Părinte Patriarh a arătat cum sfinţii ne învaţă pe toţi „parcursul de la desfigurarea umană, la transfigurarea omului“, adică ne arată că, dacă ei au reuşit să se smulgă din urâciunea lumii şi să se înfrumuseţeze duhovniceşte, putem şi noi aceasta, cu rugăciunile şi ajutorul lor. Apreciind frumuseţea sfântului locaş, reconstruit după 1990, Preafericitul Părinte Patriarh a arătat că „pictura bizantină uneşte cuvântul Evangheliei, cu imnografia şi cu icoanele“, acest tot unitar având în centru „slava, bucuria şi pacea din Împărăţia Cerurilor, pe care le va dărui Hristos celor ce L‑au iubit şi au împlinit voia Lui“.
Sfânta Liturghie la Putna
Duminică, 14 mai, Sfânta Mănăstire Putna a redevenit iarăşi „Altarul neamului românesc“. Prezenţa Patriarhului României şi a multor ierarhi ai Sfântului Sinod, participarea unui număr mare de credincioşi, dar şi prezenţa, în duh, a Sfinţilor Putneni au deschis evenimentul la scară şi proporţii naţionale şi panortodoxe. Sfinţii de la Putna nu sunt doar ai Putnei sau ai Bucovinei! Ei aparţin neamului nostru românesc ortodox şi întregii Bisericii. Ei sunt temeiul unei istorii închinate de români, Domnului Hristos, „Împăratul veacurilor“.
Liturghia „a curs“ lin şi duios, într‑un dialog armonios între soborul slujitor, corul monahilor de la strană şi poporul rugător. Rugăciunea a biruit, iarăşi, ploaia şi timpul mohorât.
În cuvântul său de învăţătură, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a arătat că „nu noi sfinţim sfinţii. Ei ne sfinţesc pe noi!!! Noi doar le recunoaştem sfinţenia şi ne împărtăşim de ea…“.
Canonizarea celor patru sfinţi putneni
După momentul împărtăşirii, la timpul potrivit de la finalul Sfintei Liturghii s‑a desfăşurat ceremonia de canonizare. Preasfinţitul Corneliu, Episcopul Huşilor, a dat citire „Tomosului de Canonizare“ a Sf. Iacob Putneanul, după care Preafericitul Părinte Patriarh a prezentat slujitorilor şi poporului icoana sfântului şi, în timp ce s‑a cântat troparul, tot soborul de slujitori s‑a închinat la icoană.
De asemenea, Preasfinţitul Justin, Episcopul Maramureşului şi Sătmarului a dat citire „Tomosului de Canonizare“ a Cuvioşilor Sila, Paisie şi Natan. Preafericitul Părinte Daniel a binecuvântat poporul cu icoana sfinţilor şi, cântându‑se troparul sfinţilor, tot soborul de ierarhi şi preoţi s‑a închinat la sfânta icoană.
Prin textul celor două Tomosuri se aduce la cunoştinţa credincioşilor că cei patru noi sfinţi îi vor ocroti; ei vor fi cinstiţi prin slujbe special rânduite, înscrise în cărţile de cult, unele biserici şi mănăstiri vor primi ocrotirea lor, iar numele noilor sfinţi vor fi înscrise în calendarul bisericesc, cu zile de prăznuire 15 şi 16 mai, în fiecare an.
După aceasta au fost prezentate poporului, spre închinare, raclele în care au fost aşezate şi se odihnesc Sfintele Moaşte ale cuvioşilor putneni nou‑canonizaţi.
Preafericitul Părinte Patriarh a rostit panegiricul intitulat: „Sfinţii Putneni – rugători smeriţi şi luptători curajoşi pentru credinţă şi neam“, apoi a oferit stareţilor celor două mănăstiri implicate în organizarea evenimentului, arhim. Melchisedec Velnic şi arhim. Nectarie Clinci, cea mai de seamă distincţie pentru slujitorii din Patriarhia Română, „Crucea Patriarhală pentru clerici“.
Alte manifestări culturale şi misionare
Programul liturgic a fost urmat de un concert de pricesne şi poezie patriotică, oferit, la timpul potrivit, de ansamblul folcloric „Ai lui Ştefan, noi oşteni“ de la Liceul Tehnologic „Ion Nistor“ din Vicovu de Sus. În după‑amiaza aceleiaşi zile a fost vernisată, de către Preafericitul Părinte Patriarh, expoziţia „Sfântul Mitropolit Iacob Putneanul. Părintele. Ctitorul. Cărturarul“ şi a sfinţit Centrul medical „Sf. Leontie“ din Rădăuţi.
Primele slujbe ale sfinţilor putneni
Luni, 15 mai a.c., a avut loc prima zi de prăznuire a Sfântului Iacob Putneanul. La Mănăstirea Sihăstria Putnei s‑a săvârşit Sfânta Liturghie arhierească, iar în după‑amiaza aceleiaşi zile a avut loc o mare procesiune, cu raclele Sfinţilor Putneni, duse din Mănăstirea Putna la Mănăstirea Sihăstria Putnei. Sfintele Moaşte au rămas la închinarea credincioşilor până a doua zi, 16 mai, când s‑au prăznuit, pentru prima dată, cu Priveghere şi Liturghie, Sfinţii Cuvioşi Sila, Paisie şi Natan.
Lăsăminte duhovniceşti
Neîndoielnic, jertfa celor patru sfinţi, care au ctitorit în vremuri grele, în mai multe mănăstiri moldave, constituie o mare încercare de a afirma Ortodoxia în timpuri de restrişte, de decădere spirituală şi de a oferi poporului căldura „casei Domnului“, singurul adăpost atunci (şi acum, dealtfel!). De mare importanţă este şi moştenirea culturală pe care o avem, îndeosebi de la Sfântul Mitropolit Iacob Putneanul: primul „Abecedar“ şi prima şcoală din Moldova pentru copii săraci, tipografii bine întărite la Rădăuţi şi Iaşi, nenumărate tipărituri. De o şi mai mare importanţă este nevoinţa călugărească a tuturor celor patru sfinţi: rugăciunile lor care s‑au aşternut ca nişte temelii, lângă ale celorlalţi sfinţi români, la edificul spiritual al neamului românesc. Dacă astăzi suntem ceea ce suntem în lume, se datorează şi lor! Mai ales lor, Sfinţilor Români!
„Tema“ pe care ne‑o dau sfinţii trebuie împlinită. În timpul disoluţiei popoarelor şi al melanjurilor confesionale şi religioase, ei ne cheamă să ne regăsim, să ne păstrăm curăţia credinţei creştine ortodoxe şi să veghem la identitatea noastră românească. Numai aşa ne vor putea pomeni şi pe noi, urmaşii noştri.
Sfinţilor Putneni, rugaţi‑vă lui Dumnezeu pentru noi!
Pr. Lucian Petroaia