„În iubire nu mai este moarte,
Locul ei de celălalt e plin.
Ea slujeşte de departe
Până apa se preface‑n vin“1.
Praznicul Înălţării Domnului reprezintă un binecuvântat prilej, în mediul educaţional, de manifestare a evlaviei creştine faţă de eroii neamului, adormiţi în Domnul, „mai slăviţi ori mai umili, alcătuind harta noastră cea de toate veacurile, însemnată cu suferinţă şi sânge“2.
Comemorăm, însă, o „nedespărţire de obârşii“3. Interiorizăm, încă, viziunea unui timp istoric care curge rodnic. Redobândim, an de an, puterea identificării cu propria istorie şi întregul spiritual al neamului românesc. Îndeplinim, astfel, „îndatoririle primordiale faţă de cei care au străbătut drumul cu spini al istoriei neamului şi care‑şi cer, fiecare, chemarea pe nume“4.
„Căci Tu, de trei ori Sfânt / Eşti şi al nostru pururea Părinte / Măcar cât ţinem sub genunchi pământ / Să‑Ţi aduci de fiecare‑aminte“5.
De aceea, reţinem, în cele ce urmează, gânduri de cinstire şi mărturii de la elevii noştri, pe care i‑am întrebat „Ce loc ocupă eroii şi martirii neamului în inimile noastre de creştini şi români?“
„[…] eroii au gândit cu inima de creştin şi patriot, nu cu mintea. […] în inima mea, îi admir pentru că au avut curajul de a lupta pentru această ţară şi nu s‑au temut de nimic […]. Dacă nu s‑ar fi jertfit pentru ţară, probabil astăzi nu am fi ceea ce suntem“ (Miruna‑Elena Ivaşcu, cls. a IX‑a E, Colegiul Economic „Virgil Madgearu“, Galaţi).
„[…] pentru eroii neamului românesc purtăm, în suflet, veşnică amintire; înălţăm, către cer, rugăciunile noastre; aprindem o lumânare şi întindem un covor tricolor din flori, pe mormintele lor. […] să‑i cinstim întâi de toate printr‑o viaţă curată, frumoasă; prin rugăciune, prin a ne preţui istoria şi prin a‑i păstra mereu în suflet pe eroii noştri“ (Valentina Iordan, cls. a IX‑a G, Colegiul Economic „Virgil Madgearu“, Galaţi).
„Eu mă gândesc cu mare drag la eroii neamului meu. Simt multă recunoştinţă […]. Sunt adânc mişcată de faptele lor şi simt o mare bucurie că pot şi eu, ca o mică furnică, să‑mi exprim simţămintele faţă de aceşti «titani ai curajului», pentru că şi‑au dat viaţa, ce aveau ei mai de preţ, pentru ţara lor, pentru noi şi pentru mine. Datorită lor, azi eu zâmbesc, trăiesc, mă bucur, respir, vorbesc, cânt româneşte şi pot să strig astăzi, acum şi mereu, din toată inima mea: «Hristos a înviat! – Adevărat a înviat!»“ (Casiana Munteanu, cls. a IX‑a SAM, Liceul Tehnologic „Anghel Saligny“, Galaţi).
„În sufletul meu, eroii au luptat cu toată fiinţa pentru viaţa şi liniştea noastră. Aceşti tineri nevinovaţi au lăsat în urmă familii îndurerate, un dor şi suferinţă fără de care nu o putem descrie. În cinstea lor, aprind o lumânare şi aduc o floare la mormântul unde sunt pomeniţi aceşti viteji, curajoşi şi prea neînfricaţi eroi ai neamului nostru“ (Iana‑Mădălina Marcu, cls. a XI‑a A, Liceul Tehnologic „Anghel Saligny“, Galaţi).
„Încă de mică am auzit poveşti încântătoare, care mă fascinau complet, poveşti despre eroi, pe care, recunosc, adesea le uitam, dar ale căror frânturi şi fapte pline de laudă nu mă părăseau. […] Faptul că cineva s‑a luptat […] pentru pământul pe care trăiesc, pentru libertatea, viaţa, dar, mai ales, pentru viitorul meu mi se părea ceva ce merită apreciat. Poate de aceea mi‑au plăcut atât de mult eroii din poveştile părinţilor […] poveşti despre străbunicii mei căzuţi în luptă […]. Eram mândră pentru ceea ce sunt, un urmaş al lor. […] Eroii români mi‑au dovedit că trebuie să lupt cu mândrie şi curaj pentru ce este al meu şi mărturisesc că îi cinstesc. Ei reprezintă un model al copilăriei mele“ (Andreea‑Lidia Bucur, cls. a X‑a A, Colegiul Economic „Virgil Madgearu“, Galaţi).
„Ziua eroilor generează trezirea inimii şi conştiinţei din fiecare român spre ceea ce constituie valori autentice: eroi, istorie, rădăcini, «acasă», familie. Această zi specială comemorează jertfa tinerilor de‑a lungul veacurilor pentru credinţă, libertate, dreptate, pentru apărarea ţării şi întregirea neamului românesc. Această sărbătoare redeschide calea onorării Eroilor noştri şi readuce, în casele românilor, bucuria şi mândria redescoperirii tradiţiilor naţionale. În această zi, mii de români cinstesc jertfa miilor de eroi presărând pe sacrele morminte «ale laurilor foi, / Spre a fi mai dulce somnul / Fericiţilor eroi» […] Eroii au slujit cu sânge românesc pământul ţării; fără ei ar fi dispărut tot ce înseamnă tradiţie, familie şi rădăcini româneşti! Eroii vor trăi veşnic în sufletele noastre!“ (Cristiana‑Theodora Boldişor, cls. a X‑a SAM, Colegiul Economic „Virgil Madgearu“, Galaţi).
„[…] Sărbătoarea Înălţării Domnului este şi ziua dedicată pomenirii eroilor neamului, deoarece Sfântul Evanghelist Ioan înfăţişează modelul iubirii desăvârşite ca fiind iubirea jertfelnică: «Mai mare dragoste decât aceasta nimeni nu are, decât atunci când cineva sufletul său să‑şi pună pentru prietenii săi». […] Eroii neamului sunt strămoşii noştri care au avut credinţa dreaptă în Dumnezeu, iar când s‑a ivit un pericol asupra fiinţei naţionale au ştiut că sunt responsabili şi datori de a păstra nealterată credinţa şi de a rămâne liberi […]. Ei sunt născuţi din credinţa, hărnicia, truda şi jertfa poporului. Ei au crezut în fiinţa neamului, pe altarul căruia au adus cea mai sublimă jertfă: Viaţa! Graiul pământului românesc din adâncuri şi pe o arie atât de întinsă dă mărturii sfinte despre adevăraţii lui stăpâni, care l‑au lucrat cu sudoarea frunţii lor şi au pecetluit dreptul asupra lui şi libertatea cu sânge de eroi şi martiri“ (Raluca‑Violeta Stănescu, cls. a X‑a A, Liceul Tehnologic „Anghel Saligny“, Galaţi).
Eroii şi martirii neamului reprezintă în inimile noastre imaginea onoarei şi a credinţei. Ei se jertfesc pe câmpul de război pentru idealul poporului, sacrificiul lor rămânând veşnic în istoria şi inimile noastre (Iliescu Cerasela, clasa a XII‑a C, Liceul de Arte „D. Cuclin“, Galaţi).
Au consemnat
prof. Ciprian Nazare,
prof. Marieta Radu,
prof. Monica Trifan
1. Ioan Alexandru, Pământ transfigurat, Ed. Minerva, Bucureşti, 1982, p. 198.
2. Zoe Dumitrescu Buşulenga, „Prefaţă“ la vol. Ioan Alexandru, op. cit., p. 14.
3. Ibidem.
4. Ibidem.
5. Ioan Alexandru, op. cit., p. 89.