Vizite ale Patriarhului Justinian în Eparhia Dunării de Jos

În cei 29 de ani de patriarhat ai Patriarhului Justinian, acesta s‑a aplecat cu căldură şi dragoste părintească şi asupra clerului şi credincioşilor de la Dunărea de Jos.

Astfel, în toţi aceşti ani, a vizitat Eparhia Dunării de Jos de mai multe ori: în anul 1950 – cu ocazia înscăunării Episcopului Chesarie Păunescu în tronul chiriarhal de la Galaţi; în anul 1951 – la sfinţirea Catedralei din Constanţa; în anul 1973 – cu ocazia întronizării Episcopului Antim Nica; în 1974 şi în anul 1975 cu ocazia ridicării în rang a Arhiepiscopiei Tomisului şi Dunării de Jos.

1950 – Întronizarea Episcopului Chesarie Păunescu

Din februarie 1950, Episcopia Galaţilor cuprindea ju­deţele Tulcea şi Constanţa,  nu­mindu‑se  Epis­copia Du­­nării de Jos, fiind sub jurisdicţia (pen­tru o scurtă perioadă) Mitropoliei Mol-­ dovei şi Sucevei, iar mai apoi a Mitropoliei Ungrovlahiei.

Condu­ce­rea noii Eparhii a fost în­credinţată Episcopului Chesarie Păunescu (1888‑1975), care fusese titular al Episcopiei Constanţei, începând cu anul 1944.

Întronizarea Episcopului Chesa­rie Păunescu în noua dem­ni­­tate a avut loc duminică, 26 mar­tie 1950, la Galaţi.

În acest context, a avut loc prima vizită a Patriarhului Justinian în Eparhia Dunării de Jos.

La acest eveniment au mai luat parte şi: Mitropolitul Sebastian (înscăunat cu numai o zi înainte în scaunul Mitropolitan al Moldovei), Mitropolitul Firmilian al Olteniei, Episcopul Teofil al Romanului şi Huşilor şi Episcopul vicar patriarhal Teoctist Botoşăneanul.

În cuvântul său, Patriarhul Justinian l‑a îndemnat pe Episcopul Chesarie: „Să fii un învăţător demn de chemarea Preasfinţiei Tale în mijlocul credincioşilor, să fii în acelaşi timp un arhipăstor care să propovăduiască neîncetat pacea şi numai pacea pentru care Hristos S‑a pogorât din cer în mijlocul nostru“.

Totodată Patriarhul Justinian a subliniat necesitatea intensificării eforturilor pentru reconsolidarea şi redeschiderea Catedralei episcopale, grav afectată de cutremurul din 1940 şi de războiul care a urmat după.

1951 – Sfinţirea Catedralei din Constanţa

În 14 ianuarie 1951, avea loc la Constanţa solemnitatea sfinţirii catedralei. Aceasta fusese restaurată şi curăţată de rănile provocate de cel de‑al doilea Război Mondial.

Cu prilejul sfinţirii catedralei, Patriarhul Justinian a fost oaspetele Episcopului Chesarie al Dunării de Jos. Acesta a prezidat slujba de sfinţire şi Sfânta Liturghie, iar la final a rostit un emoţionant cuvânt: „Am dat drumul unui nou izvor de apă vie, căci aici nu numai se va propovădui învăţătura, dar se va da şi har curăţitor de păcate. Am deschis un nou izvor de viaţă, pentru cei ce voiesc să trăiască în pace şi înfrăţire pe pământ şi să dobândească în acelaşi timp şi viaţa cea veşnică. Rog pe Dumnezeu să‑şi aducă aminte de preoţii acestei biserici, care în faţa credincioşilor au dus lupta pentru restaurare, de epitropi şi de toţi ostenitorii pe care i‑am găsit lucrând aici“.

1973 – Întronizarea Episcopului Antim Nica

După 23 de ani în care a fost cel mai apropiat colaborator al Patriarhului Justinian, Episcopul – vicar patriarhal Antim Nica Târgovişteanul era ales, la 10 iunie 1973, în demnitatea de Episcop al Dunării de Jos.

Dincolo de relaţia institu­ţională care i‑a legat pe cei doi ierarhi, Patriarhul Justinian îl preţuia mult pe noul Episcop al Dunării de Jos şi prin prisma faptului că participase, în calitate de episcop hirotonisitor alături de Mitropolitul Irineu Mihălcescu şi de Episcopul‑vicar Valeriu Moglan Botoşăneanul, la hirotonia sa întru arhiereu, la 12 august 1945, în Catedrala Mitropolitană din Iaşi. Vizita Patriarhului la Galaţi căpăta astfel, dincolo de aspectele administrative, şi va­lenţe sufleteşti.

Slujba întronizării Episcopului Antim a avut loc duminică, 19 august 1973, în Catedrala episcopală din Galaţi.

Alături de Patriarhul Justinian au mai participat la acest eveniment şi: Mitropolitul Teoctist al Olteniei, Episcopul Antim al Buzăului, Episcopul‑vicar Roman Ialomiţeanul al Arhiepiscopiei Bucureştilor şi Arhiereul‑vicar Gherasim Constănţeanul al Episcopiei Dunării de Jos.

În cuvântul rostit la înmânarea cârjei de păstorire a Eparhiei Dunării de Jos, Patriarhul Justinian a evidenţiat atunci personalitatea Episcopului Antim: „Această eparhie primeşte astăzi un ierarh vrednic şi încercat, care ne dă siguranţa că‑şi va îndeplini cu cinste şi vrednicie înaltele răspunderi ce îi revin. Certitudinea aceasta se întemeiază pe întreaga activitate pe care Preasfinţia Ta ai depus‑o cu neobosită râvnă, vreme de aproape un sfert de veac, în înalte funcţii de răspundere. Ca apropiat colaborator al Nostru, ai condus cu multă com­pentenţă sectoarele de lu­cru ce ţi s‑au încredinţat la Admi­nis­tra­ţia Patriarhală şi la Arhiepis­copia Bucureştilor, fiind de mare folos Bisericii noastre cu bogata zestre cărturărească şi cu larga experienţă administrativ‑pastorală a Preasfinţiei Tale.“

Mai târziu, în 1975, Sfântul Sinod avea să hotărască înălţarea Episcopiei Dunării de Jos la rang de Arhiepiscopie, iar a titularului ei, la demnitatea de Arhiepiscop.

1974 – Vizita canonică a Patriarhului Justinian, la Dunărea de Jos

După doar un an, între 16‑20 septembrie 1974, Patriarhul Justinian a fost din nou oaspetele Eparhiei Dunării de Jos.

La Galaţi, înaltul oaspete a fost întâmpinat la Catedrala Epis­co­pală de către Episcopul Antim Nica, înconjurat de un sobor de preoţi şi diaconi, de oficiali ai Centrului Eparhial şi de credincioşi aflaţi la slujba Vecerniei.

În primele trei zile, Patriarhul a cercetat credincioşii şi parohiile din Delta Dunării, care la acea dată depindeau canonic de Episcopia Dunării de Jos, făcând vizite la: Crişan, Sulina, Murighiol şi Mahmudia. De asemenea, a fost primit cu mare bucurie şi de călugării şi călugăriţele de la Mănăstirile Cocoş şi Celic‑Dere.

În Galaţi, delegaţia patriarhală a vizitat Biserica Precista (pe atunci având doar statut de muzeu), Muzeul de Artă Modernă şi Contemporană (fost Palat Episcopal; actualul Muzeu al Istoriei, Culturii şi Spiritualităţii Creştine de la Dunărea de Jos), Biblioteca „V. A. Urechia“, Casa de Cultură, Palatul Sporturilor, Combinatul Siderurgic şi Șantierul Naval.

1975 – Ridicarea Episcopiei Dunării de Jos la rang de Arhiepiscopie

şi a titularului ei la rangul de Arhiepiscop

La 16 octombrie 1975 Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române hotărăşte ridicarea Episcopiei Dunării de Jos la rang de Arhiepiscopie cu numele de Arhiepiscopia Tomi­sului şi a Dunării de Jos. Titularul este înălţat cu această ocazie la demnitatea de Arhiepiscop. Totodată, luând în considerare im­por­tanţa acesteia, dar şi teritoriul întins al eparhiei, este ales un Episcop‑vicar în per­soana Arhimandritului Epifanie Norocel.

Festivităţile legate de ridicarea în rang a eparhiei au avut loc în ziua de 9 noiembrie 1975, în Catedrala „Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel“ din Constanţa.

Acestea au fost precedate cu o seară înainte, de slujba ipopsifierii Arhimandritului Epifanie Norocel, săvârşită de Episcopul‑vicar patriarhal Antonie Ploieşteanul şi de Arhiereul‑vicar Gherasim Piteşteanul.

A doua zi, la Sfânta Liturghie oficiată de Arhiepiscopul Antim al Tomisului şi Dunării de Jos, împreună cu Episcopul Vasile al Oradiei şi cu Episcopul‑vicar patriarhal Antonie Ploieşteanul au fost prezenţi Patriarhul Justinian, însoţit de: Mitropolitul Iustin al Moldovei, Mitropolitul Nicolae al Ardealului, Mitropolitul Teoctist al Olteniei, Mitropolitul Nicolae al Banatului, Arhiepiscopul Teofil al Clujului, Arhiepiscopul Victorin al Arhiepiscopiei Ortodoxe Române din America şi Canada, Episcopul Visarion al Aradului, Episcopul‑vicar Lucian Făgărăşanul al Arhiepiscopiei Ortodoxe Române pentru Europa Centrală şi Occidentală şi Arhiereul‑vicar Gherasim Piteşteanul al Episcopiei Râmnicului şi Argeşului. Acestora li s‑a adăugat şi  Mitropolitul Stephanos de Triphylia şi Olympia din Grecia.

La momentul liturgic cuvenit, a avut loc hirotonia întru arhiereu a Arhimandritului Epifanie Norocel, care, până la alegerea în scaunul eparhial de la Buzău, în 1982, a purtat titulatura de Tomitanul.

După Sfânta Liturghie a avut loc solemnitatea ridicării în rang a Arhiepiscopului Antim Nica.

În cuvântul de binecuvântare, Patriarhul Justinian arăta atunci importanţa spirituală şi istorică a scaunului Tomisului şi Dunării de Jos: „Avem îndatorirea canonică şi părintească să vă instalăm în scaunul nou‑numitei şi înălţatei în rang Arhiepiscopii a Tomisului şi Dunării de Jos, ca arhipăstor al ei, şi să vă încredinţăm cârja pastorală, semn al sfintei chemări de a conduce pe credincioşii ortodocşi de aici, de a cultiva în inimile lor, îndeosebi, virtutea iubirii de credinţa-dreaptă şi de neam, virtute ce caracterizează poporul nostru de‑a lungul întregii lui istorii, începând cu «geţii nemuritori», cum îi numea Herodot pe străbuni. Aceşti geţi «drepţi şi viteji» în a‑şi apăra glia moştenită, erau paşnici şi duioşi, sensibili la poezie şi cugetare înaltă, şi ascultau cu înţelegere şi pietate pe marele poet Ovidiu exilat de la Roma aici «în a geţilor ţară», care de dragul bunătăţii lor le urzea şi rostea versuri în limba lor. După cum ştiţi, înaintaşii noştri de pe aceste meleaguri, au primit credinţa direct de la solul Mântuitorului, Sfântul Andrei cel întâi chemat, rânduit de ceata Sfinţilor Apostoli să predice Evanghelia în ţinuturile Mării Negre, ale Pontului Euxin, cum îi ziceau în vremea aceea, «în regiunile care se întind până la Dunăre» ‑ Sciţia – Dobrogea de astăzi, aşa cum adeveresc istoricii şi vechile sinaxare“.

Cu această ocazie, Patriarhul Justinian a vizitat în Constanţa biserica „Sfântul Ioan Botezătorul“ şi Muzeul de Arheologie, precum şi localităţile Eforie Nord şi Techirghiol.

Vizitele Patriarhului Justinian în Eparhia Dunării de Jos au marcat istoria comunităţii ortodoxe din regiune, rămânând în amintirea contemporanilor ca momente de suflet.

Chipul Patriarhului Justinian din Catedrala arhiepiscopală din Galaţi priveşte şi astăzi cu aceeaşi blândeţe părintească, prezenţa vie şi luminoasă a credincioşilor de la Dunărea de Jos.

Drd. Alexandru Bulgaru