De sărbătoarea „Bunei Vestiri“, din 25 martie 2017, în municipiul Galaţi a avut loc un eveniment mult aşteptat de gălăţeni ‑ „Marşul pentru viaţă“ ‑ devenit tradiţie atât în oraşul dunărean, cât şi în marile oraşe ale ţării.
Între iniţiatori s‑au numărat: Asociaţia „Părinţi pentru Ora de Religie“, A.S.C.O.R. şi Asociaţia „Studenţi pentru viaţă“, care susţin întru totul valorile familiei creştine tradiţionale, în sensul sprijinirii, din punct de vedere spiritual, a mamei şi copilului.
În cadrul activităţii din sfânta sărbătoare, noi, organizatorii, am fost bucuroşi să constatăm că un număr mare de oameni, cetăţeni ai oraşului Galaţi ni s‑au alăturat în pelerinajul nostru pe străzile oraşului, pentru susţinerea aceloraşi idealuri în ceea ce priveşte revenirea la vechile tradiţii româneşti, când familiile aveau mai mulţi copii, erau închegate, iar neamul românesc nu se îngrijea de viitorul său. Persoane de toate vârstele au venit însoţiţe de copiii lor sau de nepoţi, de prieteni, de rude, de nepoţi, toţi „înarmaţi“ cu pancarte şi afişe sugestive pentru susţinerea vieţii: a mamei şi a copilului, a familiei tradiţionale şi a stopării avorturilor.
Este adevărat că această iniţiativă ‑ Marşul pentru viaţă ‑ poate nu va stopa avorturile, nu va influenţa, în mod definitoriu, creşterea calităţii vieţii românilor, nici nu va determina organismele abilitate să faciliteze un trai mai bun familiilor aflate în dificultate, dar va întări sentimentul de normalitate, de susţinere, de încurajare, de afinitate faţă de familia creştină, faţă de viitoarele mămici care vor înţelege mai bine că trebuie să aducă pe lume copiii şi să‑i crească cu demnitate şi cu bucurie pentru darul de viaţă, primit de la Dumnezeu. „Prin credinţa în Dumnezeu, viaţa noastră capătă sens, scop, sprijin. Sufletul este plin de o comoară nepreţuită“, ne învaţă Sfântul Luca al Crimeii. Fără acest dar divin numit „viaţă“ n‑ar exista nimic, nici speranţă, nici lumină, nici zâmbet, nici floare, nici nor, nici soare, nici dragoste…
După ce a parcurs toată strada Brăilei, de la „Inelul de rocadă“, procesiunea pentru viaţă s-a finalizat la biserica „Precista“, unde părintele Claudiu Mitu, inspector de cateheză, a citit Acatistul „Bunei Vestiri“.
Redăm în rândurile care urmează câteva dintre părerile participanţilor la „Marşul pentru viaţă“ de la Galaţi:
Gălăţenii despre dragostea pentru viaţă
„«Marşul pentru viaţă» este o formă de respect şi preţuire pentru darul sacru pe care l‑am primit fiecare şi pe care ne străduim să îl conştientizăm şi să îl transmitem mai departe. Viaţa este miracolul care ne este dăruit să îl trăim cu bucurie şi smerenie, cu acceptare şi credinţă“ (Daniela Mioara Gavrilescu, mama unui băieţel de 11 ani).
„Prin «Marşul pentru viaţă» se promovează conştientizarea societăţii şi sprijinul femeii să nască viaţa pe care o poartă în ea, precum şi proclamarea familiei creştine tradiţionale ca o moştenire sfântă, primită de la străbunii noştri. Avortul este suprimarea vieţii fătului nenăscut şi întreruperea unui ciclu de dezvoltare natural, conform legilor biologice sădite de Dumnezeu în creaţia Sa. Femeile care fac avort, în afară de păcatul săvârşit, mai târziu vor simţi acest gest ca pe o traumă şi vor purta această povară până la sfârşitul vieţii, şi Dincolo! Din acest motiv, femeile care sunt în situaţia crizei de sarcină, din diverse motive, trebuie ajutate şi sprijinite ca să îşi poată duce sarcina la bun sfârşit. Avortul înseamnă o crimă, dar înseamnă şi o femeie nefericită! Copilul este o lumină în viaţa fiecărei familii, apariţia lui poate schimba destine şi vieţi. Viaţa este un dar de la Dumnezeu, care merită trăită în rugăciune şi dialog cu Tatăl ceresc, în permanenţă“ (Vasilica Gherghe, însoţită de nepoţelul de 10 ani).
„«Marşul pentru viaţă» este o motivaţie pentru fiecare dintre noi de a simţi binecuvântarea lui Dumnezeu şi ajutorul Lui în susţinerea familiei creştine şi a valorilor ei moştenite, la noi, la români, din moşi-strămoşi. Cât priveşte educaţia viitorilor părinţi, în principiu, a elevilor noştri, consider că ea trebuie făcută gradual, în funcţie de vârstă şi de dorinţa lor. Cu discernământ, cu delicateţe, netraumatizant“ (Mariana Văceanu, profesoară de Religie la Liceul Teoretic „Dunărea“ ‑ Galaţi).
„Am venit aici cu un singur gând, să susţinem familia creştină, valorile şi sfinţenia ei. Auzim zilnic tot felul de idei despre cum ar trebui să arate familia creştină. Consider că modelul de comuniune al Sfintei Treimi este cel mai nimerit şi tot ce ne dăruieşte Dumnezeu, trebuie folosit în scopuri bune, nu îndoielnice“ (Ana Bordei, studentă în anul II, Facultatea de Sport şi Chinetoterapie ‑ Galaţi).
„Profesorii, în general, trebuie să se implice în educaţia pentru viaţa de familie a elevilor. Cu atât mai mult profesorul de Religie, pentru că intră în contact cu tinerii care au multe întrebări şi care trebuie ajutaţi şi îndrumaţi până în pragul bisericii, iar de acolo să fie preluaţi de preotul‑duhovnic“ (Elena Ciobanu, profesoară de Religie la Colegiul de Industrie Alimentară „Elena Doamna“ din Galaţi).
„Această procesiune a promovat viaţa ca dar al lui Dumnezeu şi raportarea omului la acest dar, ca mod de a‑şi manifesta iubirea faţă de Dăruitor. Motivul pentru care am ales să mărturisesc acest adevăr, prin participarea la procesiunea pentru viaţă, constă în faptul că îmi doresc o zi de mâine în care copiii, nepoţii, urmaşii noştri să aibă certitudinea că familia înseamnă, în primul rând, dragostea sinceră şi concretă între bărbat şi femeie, ambii chip al lui Dumnezeu, creaţi diferit tocmai pentru a se întrajutora, şi, de asemenea, certitudinea că dragostea înseamnă viaţă şi libertate, nu ucidere şi libertinaj. Fiecare zi este dar şi bucurie, şi darul e nepreţuit! Fiecare om e gând de veşnicie, şi gându‑i rugăciune, mugur verde şi smerit“ (Simona‑Andra Dogaru, studentă, anul III, la Facultatea de Istorie, Filosofie şi Teologie Ortodoxă, Galaţi).
„Particip la «Marşul pentru viaţă» din dorinţa de a trage un semnal de alarmă în rândul doctorilor care «ajută» mamele însărcinate să facă avort. Aceştia cred că le oferă «soluţia» femeilor aflate în criză de sarcină ‑ omorârea copilului. În opinia mea, ei devin părtaşi la crimă, luând viaţa unei fiinţe nevinovate. Fiind studentă la Medicină, am învăţat că principiul fundamental al acestei ştiinţe provine de la strămoşii latini, care ne învaţă, în primul rând, că nu trebuie să facem rău «Primum non nocere». Medicii care acceptă să facă avorturi trebuie conştientizaţi de faptul că viaţa este cel mai mare dar de la Dumnezeu, doar El fiind Cel Ce o poate lua. Viaţa apare încă din momentul concepţiei, când nucleul feminin şi cu cel masculin se unesc. La acest nivel au loc numeroase transformări, cele mai importante fiind moştenirea trăsăturilor ereditare, determinarea sexului şi refacerea numărului diploid de cromozomi, celulele reproducătoare conţinând un număr de două ori mai mic de cromozomi. Mai apoi, în săptămâna a treia, încep să se formeze majoritatea organelor. Consecinţele avortului se manifestă atât la nivel trupesc, cât şi la nivel emoţional: mamele au mustrări de conştiinţă, care le urmăresc toată viaţa. De asemenea, şi unii medici încep la un moment dat să aibă regrete şi nelinişti. Astfel, acest marş este necesar pentru a sensibiliza sufletele celor care practică avortul şi pentru a‑i determina să susţină viaţa, deoarece: «Lucrarea omului trebuie să fie ca un diamant‑ să strălucească oricum ai întoarce‑o», după cum ne învaţă Sfântul Luca al Crimeei, preot şi doctor în acelaşi timp“ (Ana‑Maria Fotache, studentă anul I, Universitatea de Medicină şi Farmacie din Târgu Mureş).
A consemnat Paula Molnar, preşedinta A.P.O.R. ‑ Galaţi