La final de an 2016 am primit cu toţii vestea încetării din viaţă a inimosului preot pensionar, Ilie Melu Mihail.
Părintele s‑a născut la 29 august 1942, în satul Hânţeşti, comuna Buciumeni, în familia bunilor creştini Ştefan şi Casandra, fiind al şaselea copil din cei şapte ai familiei Ilie. Anii copilăriei i‑a petrecut în localitatea natală, urmând cursurile primare şi gimnaziale la Hânţeşti, respectiv Buciumeni. Între anii 1967‑1971 a urmat cursurile Liceului nr. 5 din Galaţi, apoi s‑a înscris la Seminarul Teologic de la Curtea de Argeş (1971‑1974), fiind admis cu media 8,42, al paisprezecelea din o sută treizeci de candidaţi.
La 10 noiembrie 1974, tânărul Ilie Melu Mihail s‑a căsătorit cu domnişoara Oprea Anuţa, iar după trei ani, familia preoţească a fost binecuvântată cu un băiat, căruia i‑au pus numele Sergiu. Al doilea fiu, al familiei, Ramon‑Eugen avea să vină pe lume doi ani mai târziu, în 1979.
În primii ani ai tinereţii, viitorul preot Ilie Melu Mihail a lucrat, fiind hirotonit în ianuarie 1975 de către Mitropolitul Nicolae Mladin al Ardealului, fiindu‑i încredinţată spre păstorire Parohia Valchid din Protopopiatul Mediaş.
Din anul 1978, părintele a cerut desfierea din Mitropolia Ardealului şi înfierea în cadrul Arhiepiscopiei Tomisului şi a Dunării de Jos. Aici i s‑a încredinţat spre păstorire, de către ÎPS Antim Nica, Parohia Smulţi şi biserica cu hramul „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil“, în care a slujit cu devotament.
S‑a transferat apoi la Parohia Pechea, slujind la acelaşi altar al bisericii cu hramul „Adormirea Maicii Domnului“ cu vrednicul de pomenire preot Valeriu Filip. Însă părintele simţea nevoia unei provocări a vieţii, mânat fiind de dorinţa construirii de la zero a unui nou locaş de cult, întrucât şi numărul de credincioşi din această localitate cerea acest lucru. Până la îndeplinirea acestui ideal, părintele a slujit, mai întâi, la capela Cimitirului „Eternitatea“, din aceeaşi localitate, între anii 1995‑1998. Între timp a fost înfiinţaţă şi Parohia Pechea II.
Astfel, în 6 august 1996, cu prilejul praznicului Schimbării la Faţă a Domnului a fost pusă piatra de temelie a viitorului locaş, de către Înaltpreasfinţitul Părinte Casian, pe atunci Episcop al Dunării de Jos.
Lucrările au continuat până în 2003, când a avut loc şi sfinţirea noii biserici, cu hramul „Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena“.
Sănătatea din ce în ce mai şubredă, dar şi înaintarea în vârstă îl determină pe părintele Melu Mihail să se retragă pe postul de coslujitor, începând cu anul 2009, doi ani mai târziu pensionându‑se.
Neputând fi prezent la slujba de înmormântare a părintelui, Înaltpreasfinţitul Părinte Arhiepiscop Casian a transmis familiei îndoliate un mesaj de încurajare şi binecuvântare, din care redăm un fragment: „Deşi este un moment trist al despărţirii vremelnice, Sfânta noastră Biserică, prin învăţăturile ei ne arată că el, spiritual, se naşte în ceruri. A fost un preot liniştit, râvnitor şi iubitor de credinţă şi de credincioşii săi. L‑a învrednicit Dumnezeu şi cu o altă mângâiere, de a fi dăruit Bisericii un fiu care slujeşte Sfântului Altar şi care împreună cu doamna preoteasă, cu familia, cu corpul preoţesc de la Covurlui, îi vor păstra nu doar o amintire frumoasă, ci vor continua râvna sfântă pentru mărturisirea dreptei credinţe strămoşeşti, a datinilor şi tradiţiilor sănătoase şi a faptelor milostive, care‑i fac pe oameni mai buni, mai înţelepţi şi mai solidari între ei.“
Pr. Valentin Diaconu