Investiţii în oameni de peste 920.000 lei
La Aşezământul Filantropic „Sfântul Vasile cel Mare“, cu binecuvântarea Înaltpreasfinţitului Părinte Casian, Arhiepiscopul Dunării de Jos, se lucrează de zor la îmbunătăţirea condiţiilor de viaţă şi studiu pentru cele treizeci de tinere care beneficiază de serviciile social‑filantropice ale „Vasiliadei“ gălăţene. Investiţia, aprobată de Permanenţa Consiliului Eparhial şi începută în 2016 ‑ încă în derulare ‑ se ridică la 780.985 lei. Lucrările constă în reorganizarea spaţiilor de locuit de la etajul doi al aşezământului. Întreaga sumă provine din fondurile proprii ale Arhiepiscopiei Dunării de Jos, la care se adaugă 141.800 lei, sumă colectată din donaţiile creştinilor din parohiile Eparhiei Dunării de Jos, necesară pentru achiziţionarea mobilierului pentru spaţiul de locuit.
Aşezământul Arhiepiscopiei Dunării de Jos a fost reînfiinţat în 1999, de Chiriarhul Dunării de Jos, Înaltpreasfinţitul Părinte Casian, în clădirea fostului Orfelinat de fete, ridicat de Episcopul Cosma Petrovici1 al Dunării de Jos, în perioada interbelică şi deschis abia în martie 1948. Imobilul a fost proiectat şi construit după tipul clădirilor din perioada interbelică, având saloanele mari, încăpătoare, de campanie, baia şi punctul sanitar fiind comune. Fiind desfiinţat imediat de regimul ateist, el a funcţioant aproape jumătate de veac, până în 1997, la vremea retrocedării, ca instituţie publică ‑ Tribunalul Galaţi.
Motive temeinice, pentru care, de curând, Înaltpreasfinţitul Părinte Casian al Dunării de Jos a ţinut să aducă aşezământul la standardul de viaţă actual, potrivit criteriilor de licenţiere a serviciilor sociale, deşi, instituţia de ocrotire socială era (şi este) unică prin condiţiile deosebite pe care le oferă de studiu şi viaţă pentru cele treizeci de beneficiare din judeţul Galaţi. Astfel, cu autorizaţie în regulă, cele şase saloane destinate spaţiului de locuit de la etajul doi al Aşezământului Filantropic Eparhial ‑ cinci pentru tinerele asistate şi unul pentru cele şase maici ale aşezământului ‑ au fost transformate în cinsprezece camere a câte două‑trei paturi. Astfel, micile locatare nu mai stau câte şapte‑opt într‑un salon, ci, mai nou, locuiesc câte două, maximum trei, într‑un apartament de tip garsonieră. S‑a renunţat şi la grupul sanitarcomun şi fiecare apartament dispune de baie proprie, cu cameră de duş, chiuvetă şi grup sanitar.
Pentru că înălţimea camerelor presupunea costuri mari cu încălzirea, a fost rezolvat şi acest aspect prin punerea unui tavan fals, în conformitate cu arhitectura clădirii, prin schimbarea instalaţiei termice şi achiziţionarea a două centrale termice. De asemenea, a fost schimbată instalaţia electrică, s‑au reamenajat holul de la etajul întâi şi casa scării, a fost montat sistemul de avertizare şi monitorizare împotriva incendiilor, în toate spaţiile… În puţine cuvinte, au fost asigurate toate condiţiile de siguranţă pentru micile locatare de la Aşezământul Filantropic „Sfântul Vasile cel Mare“.
Nici mobilierul nu este mai prejos. Fiecare tânără are patul, dulapul şi noptiera ei; fiecare cameră are o masă mare de studiu, cuier cu pantofor şi multă, multă căldură şi lumină. Mobilierul a fost executat la comandă, iar costurile ‑ 141. 800 lei ‑ au fost adunate din donaţiiale parohiilor din Arhiepiscopia Dunării de Jos, potrivit unei hotărâri a Permanenţei Consiliului Eparhial.
Un loc deosebit!
Aşezământul Filantropic „Sf. Vasile cel Mare“, a fost resfinţit şi redeschis la 12 octombrie 2000, prin prezenţa Sanctităţii Sale Bartolomeu I, Patriarhul Ecumenic al Constantinopolului şi a vrednicului de pomenire Patriarh Teoctist. În cei optsprezece ani de veghe, Sfinţii au salvat şi au călăuzit pe drumul vieţii creştine patru generaţii, aproximativ o sută de tinere care, în general, proveneau din familii necăjite şi erau dornice de a se lumina prin cunoaşterea de Dumnezeu şi de carte. Unele dintre ele au fost olimpice, multe au făcut studii superioare şi, astăzi, aflate la rosturile lor în lumea mare, din când în când, revin cu drag Acasă, la aşezământ. Altele s‑au căsătorit şi au învăţat, din recunoştinţă faţă de Dumnezeu, să preţuiască viaţa liniştită de familie. Pentru că altruismul, recunoştinţa, unitatea şi comuniunea familiei creştine sunt imperative de bază la Vasiliada gălăţeană.
Deunăzi, în luminoasa şi generoasa Casă a Sfântului Vasile cel Mare, am întâlnit câteva dintre tinerele beneficiare ale ospitalităţii de la Aşezământul Eparhial, care se pregăteau să meargă la şcoală. Cum se simt la„Vasiliada“ Gălăţeană?… „Am ajuns la Aşezământul Sfântului Vasile în toamna lui 2016 şi nu am decât cuvinte de mulţumire aduse lui Dumnezeu şi oamenilor Săi, care mi‑au întins o mână de ajutor. Eu am prins aşezământul într‑o etapă de schimbare şi ce să vă spun? Sunt condiţii mult mai bune decât acasă şi decât în multe case de români.Totul îmi place aici, e un loc deosebit, care sclipeşte de curăţenie, de ordine, de pace. Mi‑am dat seama mai târziu, fiindcă, iniţial, am acceptat cu greu ideea de a sta aici. A fost greu cu acomodarea, dar acum a mai trecut. Îi mulţumim Înaltpreasfinţitului Părinte Casian, pentru că se gândeşte la copiii şi tinerii care nu au niciun sprijin în familiile naturale din motive de sărăcie“ (Ionica, 17 ani, elevă la Colegiul Economic „Virgil Madgearu“ Galaţi).
Învăţăm să privim cu optimism spre ziua de mâine
„Sunt de doi ani în Aşezământul Sfântul Vasile şi îmi place foarte mult aici. E curat, e un spaţiu luminos, iar părintele director, personalul de aici, maicile şi instructorii de educaţie ne ajută foarte mult la teme, la deprinderea unor activităţi pe care le‑am fi făcut şi acasă. Cel mai important, ne ajută să păşim în viaţă. Aici învăţăm să ne organizăm timpul, să privim cu optimism spre ziua de mâine“(Andreea B., 15 ani, Colegiul Economic „Virgil Madgearu“ – Galaţi).
„Avut‑a nevoie trupul meu de adăpost curat, cald, sfânt…“
„Însetat‑a după Domnul sufletul meu; avut‑a nevoie trupul meu de adăpost curat, cald, sfânt… Găsit‑am aici!… Nu pot decât să mulţumesc sincer, din adâncul sufletului, Înaltpreasfinţitului Părinte Casian, pentru lucrarea ce s‑a înfăptuit, după voia lui Dumnezeu… După trei ani de convieţuire şi comuniune la Aşezământul Filantropic, nu pot decât să trimit către toţi binefăcătorii noştri strigăte interioare de mulţumire până la Dumnezeu, strigăte interioare de mulţumire până la urechile şi inimile Dumneavoastră!…Reconfigurarea clădirii, faptul că acum stăm câte trei în cameră şi avem toate utilităţile, ne face să ne simţim mult mai bine ca acasă, la noi…“ (Iulia A.)
„De patru ani mă bucur, alături de colegele mele, de acest spaţiu generos şi luminos de la Aşezământul Filantropic al Sfântului Vasile şi al Maicii Parascheva, ocrotitoarea mea. Aici mi‑am descoperit latura mea sensibilă, dragostea pentru pictură, ajutată fiind de personalul de la aşezământ, dar şi de sora mea care este studentă, studiază Icoana Bizantină. Sper ca în timp să‑mi cultiv şi eu mai mult acest dar…“ (Parascheva V., din Tecuci, 17 ani, Liceul de Artă „Dimitrie Cuclin“ Galaţi).
„Nu găsesc cuvinte pentru a mulţumi binefăcătorilor mei şi ai celor apropiaţi ai mei, dacă mă gândesc că suntem aici patru surori şi verişoare care ne bucurăm de generozitatea Sfinţilor noştri. Ne rugăm să fie sănătoşi toţi cei care s‑au aşezat în vieţile noastre în chip de îngeri salvatori!“ (Geanina P., de trei ani la Vasiliada Gălăţeană).
Punte de salvare
„De nouă ani, Casa Sfântului Vasile este o punte de salvare, a mea, dar şi a câtorva generaţii de tinere care au cunoscut binefacerile rugăciunii şi ale filantropiei în acest aşezământ. Aici mi‑am îmbunătăţit rezultatele la învăţătură, am înţeles că trebuie să mă implic în activităţile gospodăreşti şi, la rândul meu, să fiu săritoare la nevoia celuilalt. Trebuie să întind şi eu o mână celuilalt, pentru că şi pe mine, dragostea necondiţionată a unor oameni m‑a salvat. Mâna lor întinsă m‑a scos la liman, pentru că părinţii nu mai puteau face faţă nevoilor zilnice. Era şi înainte bine la aşezământ, dar acum, după reorganizarea camerelor ne‑am îndrăgostit de acest loc. Avem condiţii mult mai bune de studiu, de cazare, nu mai vorbesc de hrană şi de învăţătură. Cu ocazia lucrărilor de refacere a camerelor, am pus şi noi umărul, am curăţat în urma zidarilor, pe unde am putut, fiecare după puteri, şi asta ne‑a dat un sentimet de… acasă! Nici nu ştim cum să‑i mulţumim Înaltpreasfinţitului Părinte Casian, părintelui‑director, maicilor, doamnelor instructori de educaţie, personalului, voluntarilor. Toţi sunt în rugăciunile mele şi ale noastre“ (Iuliana R., Colegiul Economic „Virgil Madgearu“ ‑ Galaţi).
Mulţumiri Binefăcătorului
„Prin intrarea în această casă, ne‑aţi dat şansa, Înaltpreasfinţite Părinte Casian, să înţelegem şi să observăm binele şi dragostea de aproapele, să experiem iubirea lui Dumnezeu, filantropia care vine prin oamenii lui Dumnezeu. Condiţiile sunt minunate şi, poate, puţini copii şi tineri din familiile naturale au aceste condiţii. Vă mulţumim şi să ne trăiţi întru mulţi ani, Înaltpreasfinţite Părinte Arhiepiscop!“ (Aureliana B., primul an la aşezământ).
„Sentiment de siguranţă deplină“
„Vă mulţumesc din suflet, Înaltpreasfinţite Părinte Casian, că mi‑aţi dat şansa unică de a păşi şi a locui în această oază de lumină şi de pace, care ne dă, mie şi colegelor mele, un sentiment de siguranţă deplină. Dorinţa de a‑L cunoaşte pe Dumnezeu şi binefacerile Lui primează aici, prin cuvânt, dar mai ales prin fapta bună, prin grija faţă de aproapele. Sunt convisă că Dumnezeu mă iubeşte, fiindcă doar aşa am înţeles de ce m‑a scos din nevoile pe care le aveau ai mei şi mi‑a arătat o cale nouă, mai bună şi plină de lumina speranţei şi a dragostei creştine…“ (Roxana R., de trei ani în aşezământ).
Redacţia
-
A fost Episcop al Dunării de Jos din 24 iunie 1924 (înscăunat în 29 iunie), păstorind până la retragerea din scaun, în 29 august 1947. S-a născut la 11 ianuarie 1873, la Brăila şi a trecut la cele veşnice la 16 decembrie 1948, la Galaţi. La Dunărea de Jos, între 1928‑1939, a ridicat Orfelinatul de fete; a inaugurat, în 11 mai 1925, clădirea Seminarului Teologic „Sfântul Apostol Andrei“ din Galaţi, a finalizat lucrările de zidire la Mănăstirea Celic‑Dere, sfinţită în 1932. A editat periodicele eparhiale „Căminul“ (1925‑1941) şi „Vestitorul“, între 1926‑1949. Enciclopedia Ortodoxiei Româneşti, Editura Institutului Biblic şi de Misiune Ortodoxă, Bucureşti, 2010, p. 484.
Ierarhului nostru cu recunoştinţă!
Vasiliada de la Galaţi sau bucuria de a fi Acasă
La rădăcina bucuriei se află recunoştinţa, pentru că nu bucuria ne face recunoscători, ci recunoştinţa ne umple de bucurie.
De aceea, cu inimile pline de bucurie şi recunoştinţă, dorim să Vă mulţumim, Înaltpreasfinţite Părinte Arhiepiscop Casian, pentru toată osteneala, dragostea şi sprijinul pe care ni le‑aţi acordat, lucrând cu timp şi fără timp în Via bunului Dumnezeu, pentru ca sufletele noastre să înflorească şi să aducă roadă aleasă.
Educaţia este una dintre cele mai de preţ valori pe care omul le dobândeşte de‑a lungul vieţii. Generozitatea se încadrează şi ea în aceeaşi categorie privilegiată. Este minunat faptul că mai există persoane care îşi îndreaptă privirea şi spre cei mici, dar cu vise mari, călăuzindu‑le calea spre reuşită.
Astfel, sprijinul Dumneavostră se converteşte în fericire, într‑o puternică motivaţie, împlinire şi, nu în ultimul rând, în recunoştinţă. Vă mulţumim pentru raza de bucurie şi speranţă pe care le‑aţi adus în sufletele noastre, prin intermediul ajutorului acordat.
„În ce chip doreşte cerbul izvorul apelor“, tot aşa şi noi am poposit în această Vasiliadă ca într‑o oază de pace, lumină şi bucurie pe care nu cu puţină trudă vă străduiţi, din an în an, să o faceţi mai caldă, mai primitoare, mai… Acasă.
Și picăturile de sânge ştiu ce înseamnă „acasă“. Astfel s‑ar rătăci prin corp, şi ar uita să se întoarcă la inimă. Tot aşa şi pentru noi, acasă a devenit locul unde găsim lumină, când totul în jur este întuneric, locul în care iubirea este necondiţionată, iar zâmbetul nu dispare de pe chip. Iubirea este acasă.
Pentru că avem convingerea că recunoştinţa transformă lucrurile simple în lucruri sacre, dorim încă o dată să Vă mulţumim din suflet, Înalpreasfinţite Părinte Casian, pentru tot ceea ce faceţi pentru noi şi să vă asigurăm că investiţia materială şi sufletească de la Aşezământul Filantropic „Sfântul Vasile cel Mare“ nu a fost făcută în zadar.
Să ne trăiţi întru mulţi ani fericiţi!
Cu aleasă preţuire,
Ale Înaltpreasfinţiei Voastre, veşnic recunoscătoare fiice duhovniceşti!