În anul 1697 ieşea din teascurile tiparniţei de la Mănăstirea Snagov o Evanghelie românească, imprimată prin strădania egumenului acestui aşezământ monahal, ieromonahul Antim Ivireanul. Pe „poarta“ (foaia de titlu cu ornamente) acestei cărţi Sf. Antim scria: Sf(â)nta şi D(u)mnezeiasca Evanghelie, cu voia Prea luminatului şi înălţatului D(o)mn şi oblăduitoriu a toată Țara Rumănească, Io Costandin B. Voevod şi cu porunca purtătoriului pravoslaviei, Prea Sfinţitul Kyr Teodosie, mitropolitul a toatei Țări Rumâneşti şi Exarhu Plaiurilor. Acum a doua oară typărită şi diortosită mai cu multă nevoinţă. În s(fâ)nta Mânăstire, în Sneagov, la anul de la sp(ă)seniia lumii 1697, de smeritul între (i)er(o)monahi Antim Ivireanul.
Unul din exemplarele acestei Evanghelii, care a ajuns în Moldova, probabil pe la începutul veacului al XVIII‑lea, se află astăzi în depozitul de carte veche al Arhiepiscopiei Dunării de Jos; din păcate este incomplet (îi lipsesc foaia de titlu şi fila finală, 180). Fila a doua, cuprinzând viaţa Sf. Evanghelist Ioan este ruptă pe diagonală, partea dinspre şniţ pierzându‑se în timp. Prin însemnările manuscrise pe care această Evanghelie le conţine, cartea este însă revelatoare de importante mărturii referitoare la viaţa bisericească din zona de nord‑est a judeţului Galaţi (Valea Horincei), în secolul al XVIII‑lea. Aflăm că exemplarul respectiv a fost folosit la sfintele slujbe într‑o biserică din satul Găneşti, comuna Cavadineşti, ţinutul Covurlui (actualmente judeţul Galaţi), dar şi ca manual la şcoala medievală din această aşezare rurală covurluiană, ceea ce dovedeşte existenţa unor şcoli în acest spaţiu al Moldovei de Jos în a doua jumătate a veacului al XVIII‑lea.
Evanghelia a fost donată de mai multe persoane, în vara anului 1746 unei biserici din târgul Bârladului, după cum aflăm din însemnarea de pe filele 3‑15: „(Credem că însemnarea începea pe foaia de titlu sau fila următoare)… anume Ghedeon şi cându am cumpărat această Evanghelie s‑au tămplat potropopul Ioniţe Bostan ot Bărlad şi dum(nealui) Neculaiu vornicul ot tam şi Gavriliţe Tudorii, Cornel şi Lupul cupeţ şi Kiril sin Lupul şi Stravăr (sic) vornic şi Cantemir, staroste de croitori… , iar unde am da‑o să ne fie pomană; şi cine ar fura‑o să fie afurisit şi anaftema şi blăstămat de trăisute 18 otăţi de la Nicheie; p(i)etrele şi lemnele să rugenească şi să putrezască, iar trupul aceli să ste(a) întregi. Leat 7254 ‹1746› av(gust) 8. Și eu, preutul Panhil am scris când m‑am preuţit“.
Peste 13 ani, Evanghelia este cumpărată de la preotul Angheluş, fiul preotului Panfile şi donată la o biserică din Găneşti, ţinutul Covurlui. Aflăm aceasta din însemnarea pe filele 16‑32 ale aceleiaşi Evanghelii: „Această Sfântă Evanghelie am cumpărat‑o noi, Toader Năstacul şi cu vărul său, Lupul Iorga, de la preutul Angheluş, ficiorul preutului Panfilie din tărgu din Bărlad, şi‑am dat pe dânsa zece lei, ca să fie pentru pomenirea noastră şi a părinţilor noştri, ş(i)‑am dat(‑o) la Sfănta biserică din Găneşti, care s‑au făcut cu ajutoriul lui Dumnezău iar, din osteneala noastră. Iar cine ar fura‑o sau ar înstrăina‑o de la această sfăntă biserică, făr’ de ştire(a) sau voia noastră, să fie afurisit şi blăstămat de Domnul Dumnezău, Măntuitoriul nostru I(i)s(u)s H(ri)st(os) şi de Maica Pre(a)curată şi P(u)rurea Fecioară Maria şi de Sfinţii 12 Apostoli şi de 318 părinţi c(e) au fost la Soborul din Nikee şi să fie părăt la înfricoşatul judeţ. Și umbla let 7267 ‹1759› apr(ilie) 18. Și am scris eu, Isari, cu zisa dumelorsale (sic)de mai sus scrişi“.
Potrivit acestei însemnări aflăm data ridicării bisericii din Găneşti (înainte de 18 aprilie 1759), despre care ştirile de până acum consemnau ca dată a celui mai vechi locaş de rugăciune din acest sat, anul 1801.
Cei doi ctitori trăiau şi la 1774, aceştia fiind înscrişi în rândul mazililor şi ruptaşilor din Găneşti, ocolul Horincei, în statistica rusească realizată în acest an.
În Găneşti exista o şcoală, după opinia istoricului Paul Păltănea, la începutul veacului al XVII‑lea. Astfel, potrivit unui document din 12 iunie 1613, diacul Sava din Găneşti, ţinutul Covurlui, scrie un zapis pentru o cercetare făcută de Murgoci Toflea la satul Cripineşti, ţinutul Fălciu. Comentând acest pasaj documentar, istoricul Paul Păltănea scria prin 1985: „Presupunem că acest diac Sava şi‑a început învăţătura în satul natal. Nu este exclus ca la această dată, 1613, să fi existat în satul Găneşti o formă organizatorică ce îngăduia însuşirea învăţăturii. Când a învăţat Sava şi limba slavă în care scrie documentul este greu de precizat… Credem că înainte de această dată, atât în târgurile, cât şi în satele judeţului nostru existau şcoli, desigur, cu o structură organizatorică modestă“. Probabilcă la această şcoală va fi învăţat carte şi „Ichim, popa din Găneşti“, de la care sunt cumpăraţi doi bătrâni şi jumătate la 2 iulie 1695, iar peste aproape un secol poate şi „Popa Vasile şi diaconul Vrabie“, care slujeau la Găneşti în anul 1774.
De la Găneşti, la o dată pe care n‑o cunoaştem, exemplarul respectiv a ajuns la parohia Slivna, judeţul Galaţi, satul Slivna fiind situat la doar 5 km vest de Găneşti. În octombrie 1981, Evanghelia a fost preluată de către Arhiepiscopia Tomisului şi Dunării de Jos pentru depozitul de bunuri bibliofile . Actualmente, exemplarul respectiv se află în depozitul de bunuri bibliofile al Arhiepiscopiei Dunării de Jos din cadrul Muzeului Istoriei, Culturii şi Spiritualităţii Creştine la Dunărea de Jos.
Câteva însemnări pe paginile Evangheliei amintite, imprimată de Sfântul Ierarh Martir Antim Ivireanul confirmă intuiţia regretatului istoric P. Păltănea
Evanghelia amintită a fost folosită, probabil după ce a ieşit din uzul liturgic, drept manual didactic pentru învăţăceii de la şcoala din Găneşti. Câteva însemnări pe această carte, precum şi încercările de condei confirmă, fără tăgadă, acest fapt. Astfel, la f. 35‑36 citim următoarea încercare de condei, cu caractere chirilice: „Eu, Ștefan logofătu am cercat un condeiu…de la preutul Angheluş…“; la f. 41v‑43: „Adică eu, fecioriul preutului Zaharii am scris într‑această Evanghelie a mazililor din Găneşti…“; f. 52v‑53r: „Adică eu, Ștefan, am scris aceste slovi pentru învăţătură“. O astfel de însemnare este de natură să întărească opinia despre existenţa unei şcoli la Găneşti în perioada Evului Mediu. De altfel, utilizarea de către învăţăcei a Evangheliei de pe care deprindeau citirea şi pe care exersau scrierea (la f. 17v, de exemplu, unul din elevii care învăţau carte la şcoala găneştiană încerca să copie însemnarea de donaţie de pe prima faţă a aceleiaşi file) a dus la uzarea acesteia, fiind nevoie să fie relegată, probabil către sfârşitul veacului al XVIII‑lea de către Lupul, ginerele donatorului şi ctitorului Toader Năstacu, împreună cu alte cărţi, care desigur făceau parte din „abecedarele“ şcolii din Găneşti, după cum glăsuieşte însemnarea pe care o reproducem în continuare: „De la această Sântă Ivanghe(lie) ci este cumpărat(ă) şi dăruit(ă) la moşii noştri, anume Lupul, Iorga şi di răposat soţu meu Toader Năstacul am făcut şi eu agiutor la legat Sfânta Ivanghelie şi altor cărţi cu zăci lei pentru sufletul răposaţilor eu, Lupul Măcar(ie), zăt Năstacul“ (Aceeaşi Evanghelie, f. 172v‑176r).
Pr. Eugen Drăgoi
Mic glosar
anaftema (să fie)– să fie anatemizat, scos în afara Bisericii
bătrân– trup de moşie rămas de la moşi‑strămoşi
cupeţ– negustor
diortosi (a) – a îndrepta, a corecta, a fac actual textul unei cărţi
judeţ– judecată
kyr– domn
logofăt– mare dregător, secretar, vătaf de moşie
mazil– mic boier, fără funcţie politică ; categorie fiscală formată din descendenţii neamurilor de mazili
ot– de la, din
otăţ (oteţ)– părinte al Bisericii
pravoslavie– ortodoxie
ruptaş– arendaş cu câteva pogoane; negustor străin plătitor de bir; fiu de preot sau din clasa privilegiată; plătitor de ruptă (o sumă fixă plătită anual) care era scutit de orice bir
sin– fiu
spăsenie– mântuire
vornic– mare dregător, primar al unui sat
zăt– ginere