Primirea moaştelor Sfintei Filofteia în cetatea Sfântului Andrei

Sărbătoarea Sfântului  Apos­­­tol Andrei, o­cro­­ti­torul spi­ritual al mu­ni­­cipiului Galaţi, a con­centrat premergător zilei de 30 noiembrie, când îl cinstim pe Apostolul gălăţenilor şi al tuturor românilor,  toate gândurile, faptele bune şi energiile pozitive, concretizate în desfăşurarea unor programe cultural‑spirituale şi so­cial‑filantropice, destinate copii­lor, tinerilor, bătrânilor, în general celor aflaţi în nevoi.

Bucurie pentru tot creş­tinul a fost în acest an, aducerea la Galaţi, prin grija Înaltpreasfinţitului Părinte Casian, Arhiepiscopul Du­nării de Jos, a Moaştelor  Sfin­tei Filofteia de la Curtea de Argeş,  ocrotitoarea copiilor. Sfântul Odor a pornit în cel de‑al zecelea pelerinaj prin ţară, cu binecuvântarea Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul Bise­ricii Ortodoxe Române, însoţit fiind de Înaltpreasfinţitul Calinic, Arhiepiscopul Argeşului şi Mus­celului.  „Sfântuliţa” şi vrednicul  ierarh de pe plaiuri muscelene au pornit „pe Argeş în gios” şi, în drumul spre Galaţi,  au poposit în 26 noiembrie cale de o zi, la Mănăstirea „Sfântul Pantelimon” din Lacu Sărat, judeţul Brăila, unde a binecuvântat obştea de maici. În dimineaţa zilei de duminică, 27 noiembrie, la Mănăstirea „Sfântul Pantelimon”, Sfânta Liturghie a fost săvârşită de Înaltpreasfinţitul Părinte Cali­nic; în după‑amiaza aceleiaşi zile, Sfânta Muceniţă Filofteia a venit să‑i îmbrăţişeze pe credincioşii gălăţeni, la ei acasă, în Cetatea Sfântului Apostol Andrei, cu oca­zia deschiderii ofi­ciale a sărbătorii Sfântului Apostol Andrei la Ga­laţi, ediţia 2016.

Pelerinii – candele aprinse – la Dunărea de Jos

A devenit tradiţie ca pro­cesiunea de deschidere a săr­bătorilor andreiene să pornească de la Biserica „Vovidenia”, cu participarea Înaltpreasfinţitului Părinte Casian, purtând pe braţe Moaştele Sfântului Apostol An­drei, „cel întâi chemat la Domnul”, ucenicul care la întâlnirea cu Mântuitorul a ex­clamat către fratele său,  apos­tolul Simon‑Petru: „L‑am găsit pe Mesia, Care Se cheamă Hristos!”  (Ioan 1, 1‑11).

„Preoţi cu crucea în frunte”, îm­brăcaţi în veşminte de culoarea luminii, monahi şi monahii au întâmpinat‑o pe Sfânta Filofteia. Din lungul şir al pelerinilor făceau parte seminarişti, tineri purtând tradiţionalul costum de la Dunărea de Jos, smeriţii creştinii care purtau flori în mâini şi candele aprinse în suflete. În mod special, tinerii de la Ansamblul de tradiţii din Brătuleşti au presărat în calea Sfintei Filofteia flori de toamnă, crizanteme şi sfinţitorul busuioc, în semn de mulţumire şi recunoştinţă. Toţi, laolaltă, s‑au îndreptat spre Catedrala Gala­ţilor, dând  străzii Domneşti un aer princiar, de sărbătoare ruptă parcă din veşnicie.

În acordul troparelor Sfântului Apostol Andrei şi al Sfintei Muceniţe Filofteia, la intersecţia cu strada Basarabiei, cei doi sfinţi s‑au reunit prin braţele unei Sfinte Cruci nevăzute, aici întâlnindu‑se cu alte trei grupuri de preoţi, care purtau Moaştele Sfântului Vasile cel Mare şi ale Sfântului Nicolae, ocrotitorul spiritual (şi) al Bisericii Domneşti de la Curtea de Argeş. În faţa Catedralei Galaţilor, credincioşii ‑ aşezaţi şiruri, şi­ruri ‑ aşteptau smeriţi, într‑un ger cumplit, întâlnirea cu cei doi Sfinţi.

Primirea raclei cu Moaştele Sfintei Muceniţe Fi­lof­teia  s‑a făcut în istorica noas­tră Cate­drală, sub privile Pan­tocratorului. Alături de cei doi Arhierei ai lui Hristos, care păstoresc  „două eparhii surori”,  un impresionant sobor de preoţi, monahi, seminarişti, copii, tineri şi nenumăraţi reprezentanţi ai parohiilor care purtau pe umeri prapuri şi cruci procesionale.

„Sfântuliţa” ne veghează de 620 de ani

Adresându‑se Înaltprea­sfin­ţi­tului Părinte Calinic, preoţilor, ci­nului monahal, creştinilor,  Ar­hi­episcopul nostru a dat bi­neţe tuturor pelerinilor, spunând că „Moaştele Sfintei Filofteia, o­cro­titoarea copiilor, reprezintă cel mai de preţ odor din Țara Românească, Sfânta Copilă pri­­­mind moarte mucenicească la doar doisprezece ani, în localitatea Târnovo din Bul­garia”.

De atunci, ne îmbie pe toţi să‑i urmăm exemplul dăruirii de sine pentru alţii, după modelul hristic, chiar cu preţul vieţii.

Prin grija mamei, copila s‑a ataşat de mică de una dintre cele mai frumoase calităţi ale iubitorului de Dumnezeu, dragostea faţă de cei săraci şi neajutoraţi. De mică, Filofteia mergea la Biserică, asculta în­dem­nul Mântuitorului şi îi mi­luia pe cei sărmani.  Adeseori schimba hainele sale strălucitoare cu zdrenţele copiilor necăjiţi. Însă, de mică a rămas fără cea mai dragă fiinţă din viaţa oricărui copil, mama, cea care îi sădise în suflet dragostea de faptele bune.

Tatăl copilei s‑a recăsătorit, iar Filofteia  a fost nevoită să tră­iască cu mama vitregă. Vă­zându‑i milostivirea, mama vi­tregă îl învrăjbea pe tatăl copilei şi  chinurile şi necazurile nu mai conteneau în viaţa micuţei orfane. Trimisă să ducă hrană tatălui şi lucrătorilor, Filofteia ajungea, adeseori, la ţarina tatălui său fără bucatele pe care le lua de acasă. Copila dădea bucatele şi hainele sale celor necăjiţi din acea aşezare.

A procedat aşa până într‑o zi, când propriul tată s‑a dus şi a pândit‑o. Și văzând tatăl că fiica lui Filofteia, împărţea mâncarea săracilor a aruncat cu barda în ea şi a lăsat‑o fără suflare…  Cu toate acestea, „feciorescul ei trup sângera, dar era plin de slavă cerească”¹.

Înfricoşat de fapta sa, tatăl a anunţat  pe Arhiepiscopul cetă­ţii, ca­re a alergat împreună cu poporul şi mai marii cetăţii, cu făclii aprinse la locul unde odihnea Filofteia, plină de slavă. Dorind să o ridice şi să o ducă în cetate, trupul copilei era greu ca o piatră de moară. Atunci, cunoscând că Sfânta voieşte să meargă în altă cetate, au început să o întrebe, pomenind pe rând numele cetă­ţilor, ale mănăstirilor şi ale bise­ricilor „până la Dunăre şi de cealaltă parte a Dunării”. Trupul copiliţei a devenit ca un fulg de uşor  când  a  fost pomenită  Biserica Dom­nească din Curtea de Argeş. Tra­diţia spune că a fost înştiinţat Domnul Țării Româneşti, care aflând minunata veste, a alergat într‑o suflare să o întâmpine pe „Sfântuliţa” cu rugăciune, cu alai şi făclii aprinse.

Anul acesta „s‑au îm­plinit şase sute douăzeci de ani, de la aducerea în Țara Românească a Moaştelor Sfintei Filofteia de către Voievodul Mircea cel Bătrân la Curtea de Argeş”².

În 1517, după zidirea le­gendarei Mănăstiri de la Curtea de Argeş, de către Sfântul Voievod Neagoe Basarab (1512‑1521), Moaştele Sfintei Filofteia au fost mutate în biserica „Sfântul Nicolae”  de unde veghează, fără întrerupere,  la pacea, bunăstarea, sănătatea comunităţii argeşene şi nu numai, până în zilele noastre.

„Cosette a ortodocşilor”  din întreaga lume

În contextul sărbătorii de la Galaţi, Înaltpreasfinţitul Părinte Casian a spus: „Sfântul Apostol Andrei şi întreaga suflare de la Dunărea de Jos o întâmpină, cu bucurie, pe Întâistătătoarea gingăşiei, tristeţii, pe copilul rămas orfan de mamă, chinuit şi neiubit de mama vitregă. Dacă n‑am fi ortodocşi şi români, am spune că Sfânta Filofteia are echivalent în lumea mare în Cosette  a francezilor (personaj din romanul Mizerabilii a lui Victor Hugo), despre care s‑au scris atâtea pagini. „Sfântuliţa”, cum i se mai spune Sfintei Filof­teia, este Cosette a tuturor orto­docşilor, nu numai a româ­nilor, care ne veghează  paşii  spre mântuire încă din perioada formării primelor formaţiuni sta­tale şi voievodale, la Curtea de Argeş”.

Înaltpreasfinţitul Părinte, Ar­hi­­episcop al Dunării de Jos a explicat că dincolo de tul­burările vremurilor, Sfânta de la Curtea de Argeş a vegheat la întemeierea primelor formaţiuni statale şi al primului scaun vlădicesc, de la 1359, în paralel cu formarea primelor formaţiuni statale şi mitropolitane din Mol­dova, unde, „pe celălalt tron al Moldovei, un bărbat de la Gurile Dunării, din Cetatea Albă, Sfântul Ioan cel Nou de la Suceava, stă la temelia Statului Medieval Român, al unităţii  credinţei şi de neam. Acestea erau şi sunt „cărămizile” sfinţite de Sfântul Apostol Andrei încă din vremea când s‑au înfiinţat ‑ în perioada medievală ‑ cele două scaune vlădiceşti la Curtea de Argeş şi la Suceava, eparhii cu temelii martirice: Sfânta Muceniţă Filofteia şi Sfântul Ioan cel Nou de la Suceava.

Sfânta Filofteia, jertfelnica, iubitoarea de săraci şi nevoiaşi care, în toate aceste veacuri, a contribuit la alcătuirea din neam în neam, a unei familii imense din toţi cei neiubiţi de oameni, dar iubiţi de Hristos. „Sfântuliţa” a dat  şi  un nume nou celor care prin calitatea de „filotei” şi „filotee”, adică, de oameni milostivi cu semenii lor, devin mâinile lui Hristos către bolnav, sărac, prigonit şi alungat…

În racla aceasta este toată taina lui Dumnezeu întruchipată într‑o fetiţă de doisprezece ani, care încă din vremea Basarabilor stă aici şi ne propovăduieşte tuturor ceea ce dorim să vedem şi să auzim, ceea ce trăim fiecare astăzi, prin această sărbătoare, de  la Galaţi.

La rândul său, Mucenicul Ioan cel Nou de la Suceava întă­reşte scaunul Moldovei Mitro­politane, care are la temelie, şi el, jertfa Apostolului Andrei şi a sa, proprie”.

Înaltpreasfinţitul Părinte Ca­sian a amintit şi de alţi doi Sfinţi care în veacul al XVII‑lea le‑au animat dorul de Hristos creştinilor români, aflaţi la răscruce de vânturi, la Iaşi şi Bucureşti. E vorba de Sfânta Cuvioasă Parascheva, cea care, în drumul dintre Constantinopol şi Iaşi, ve­nind pe ape, a făcut primul pas pe pământ românesc, la Galaţi, la anul 1641. Asemenea s‑a întâmplat şi cu Sfântul Cuvios Dimitrie cel Nou – Ocrotitorul Bu­cureştilor. „Iată cei patru stâlpi ai Ortodoxiei româneşti, şi nu numai, care îl au ca pildă de jertfelnicie pe Sfântul  Apostol Andrei. Vă îndemn şi pe voi copii, tineri, creştini să împrumutaţi din viaţa Sfintei Filofteia dragostea şi milostivirea faţă de săraci”.

Împreună‑ziditori ai Sărbătorilor Andreiene

Referindu‑se la pilda de mi­los­tenie a Sfintei Filofteia, Înalt­preasfinţitul Părinte Casian a mul­ţumit Înaltpreasfinţitului Calinic, evocând mo­mente sacre şi de neuitat: „Sunteţi împreună‑ziditor al sărbătorilor Sfântului Apostol Andrei, fiindcă eparhiile noastre sunt scaune apostolice înfrăţite şi prin aceea că, în urmă cu şapte ani, ne‑am plecat genunchii la Sfântul Neagoe Basarab, am luat lumină de la Sfântul Iachint de Vicina, simultan, ridicându‑se scaunele episcopale de la Curtea de Argeş şi de la Dunărea de Jos la rangul de arhiepiscopie”.

Înaltpreasfinţitul Părinte Cali­nic a fost invitat să rostească un cuvânt de mângâiere. Într‑un gest de mulţumire faţă de Dumnezeu, „Care ne‑a trezit dimineaţă cu sănătate şi ne‑a luminat şi ne‑a purtat paşii către Biserică, am încercat să ne împăcăm cu Dumnezeu, după sfatul şi pilda Sfântului Apostol Pavel, care ne spune că omul cel vechi devine omul cel nou, doar dacă  trăieşte în Hristos. Și toate sunt de la Dumnezeu, Care ne‑a împăcat cu Sine prin Hristos şi Care ne‑a dat nouă ‑ arhierei, preoţi – slujirea împăcării˝. Dum­nezeu a venit pe pământ, prin Fiul Său, numindu‑ne copiii Lui…” (Corinteni 5, 17‑21).

Înaltpreasfinţitul Părinte Cali­nic a spus că fiecare creştin tre­buie să trăiască în fiecare zi ca şi cum ar fi ultima zi din viaţa lui, în ideea că în fiecare clipă trebuie să facem doar fapte bune.

„… Să faci faţă oamenilor e mai greu, de aceea noi, creştinii, trebuie să fim delicaţi, să fim buni, iertători. Mai ales să facem efortul de a ne elibera de crispare, de ură, să ne abţinem în a pune la cale lucruri rele, într‑un cuvânt, să fim liberi în Dumnezeu. Să aducem pace în casa sufletului şi apoi vom aduce pace şi în caselor noastre. De aceea, Dum­nezeu cere un corespondent în om, când spunem: «Și ne iartă nouă greşalele noastre, precum şi noi iertăm greşiţilor noştri»; sau «Fie, Doamne, mila Ta spre noi, precum am nădăjduit întru Tine!»… Iertarea aproapelui este fundamentală în dobândirea îm­părăţiei lui Dumnezeu”.

În contextul pelerinajului de la Curtea de Argeş spre Ga­laţi, Înaltpreasfinţia Sa a ară­tat că  „Dumnezeu numără pa­­şii sfinţilor Săi!” (I Regi 2,8). „Și m‑am întrebat, dacă Dumnezeu are grijă de paşii aleşilor, adică, ai Sfinţilor Săi, nu cumva numără şi paşii noştri, ai păcătoşilor? Nouă ne este dată această mângâiere, că Dumnezeu are grijă şi de paşii noştri. Marea noastră şansă, salvarea noastră este că Dumnezeu a venit în lume, S‑a Întrupat şi este permanent Oaspetele nostru; trebuie doar să‑I deschidem uşa sufletului. De aceea, vă sfătuiesc să nu fiţi trişti şi să vă bucuraţi, la fel cum Mântuitorul, la Învierea Sa, le‑a spus Femeilor Mironosiţe: «Bucuraţi‑vă!» Dacă cei din iad au înviat în lumina Învierii lui Hristos, cu atât mai mult noi trebuie să ne silim să fim fiii iubiţi ai lui Dumnezeu”.  Arhiepiscopul Argeşului şi Mus­­ce­lului a transmis Înaltprea­sfin­ţitului Părinte Casian şi  creş­tinilor din Arhiepiscopia „Du­nării de bază”, cum numeşte eparhia noastră Întâistătătorul Bisericii Ortodoxe Române, „bucu­ria îmbrăţisării lui Hristos şi binecuvântarea Preafericitului Părinte Daniel!”.

Ceremonia primirii Moaşte­lor Sfintei Filofteia s‑a încheiat cu mărturisirea unor şcolari care au participat la procesiunea de deschidere a Sărbătorilor „Sfân­tului Apostol Andrei” şi şi‑au exprimat recunoştinţa şi bucuria că „Dumnezeu ne‑a bucurat cu darul şi cu lumina Lui”.

Copiii şi tinerii au pregătit sfintei un covor de flori

În Catedrală, un grup de copii şi tineri atrage atenţia prin atitudinea evlavioasă, prin frumoasele costume tradiţionale şi prin tricolorul, discret, cu care s‑au încins la mijloc. Nimic ostentativ în portul şi în atitudinea lor. Fetele poartă pe braţe coşuri cu flori, crizanteme şi busuioc. Una dintre copile, cea mai mică din grup, poartă în mâini icoana Sfintei Filofteia. Pare mai mare icoana decât purtătoarea ei! Îm­preună  alcătuiesc o simfonie a dreptei‑credinţe. Cum au întâm­pinat‑o ei pe ocrotitoarea Co­piilor?

Am adunat flori din gră­dinile vecinilor, pentru Sfânta Filofteia: „Noi suntem un grup de cincisprezece  copii de la Brătuleşti, care ne‑am pregătit special pentru această întâlnire, nu numai prin faptul că ne‑am pus strai tradiţional de sărbătoare, dar am cules şi flori, petale de flori din grădinile vecinilor din sat şi de la biserică şi le‑am adus în coşuleţe, ca să‑i facem cărare Sfintei noastre Filofteia”, ne‑a spus Maria Ilie, 17 ani.

„Mi‑ar plăcea să mă asemăn cu Sfânta la faptele bune!”: „Am venit de la Brătuleşti şi m‑am bucurat enorm de mult când am auzit că, pe parcursul procesiunii, eu voi purta pe braţele mele icoana Sfintei Filofteia, mai ales, că unii îmi spun că eu chiar semăn la chip cu sfânta. Sincer, dincolo de o oarecare asemănare fizică, mie mi‑ar plăcea să mă asemăn cu Sfânta mai mult su­fleteşte şi la faptele bune. Pe parcursul pelerinajului a fost un frig cumplit, dar mâinile mele sunt calde. Harul lui Dumnezeu şi al Sfintei Filofteia m‑a încălzit. Sfânta este ocrotitoarea copiilor de veacuri întregi şi de aceea, zic şi eu că toţi copiii trebuie să o ia de exemplu în viaţă. Să fie convinşi toţi închinătorii şi rugătorii că Sfânta ne ocroteşte şi că ea a murit pentru o cauză demnă, la frageda vârstă de doar doisprezece ani”, ne‑a mărturisit Larisa Milea, 12 ani, Școala Gimnazială din Brătuleşti.

Pildă de credinţă şi milos­tivire: „Am aşteptat această zi cu multă nerăbdare. Știam că vor fi cei care vom întruchipa din cap şi pâna‑n tălpi, de la căciulă şi până la opincă, chipul tăranului român care o întâmpină, la Galaţi, pe Sfânta Muceniţă Filofteia. Bunicii ne‑au confecţionat unele piese din costumul tradiţional, altele au fost realizate la atelierul de la Mănăstirea Adam din Arhiepiscopia noastră. Sufle­teş­te, am lăsat toate grijile ome­neşti, pentru a le gusta pe cele duhovniceşti. Nu se întâmplă de prea multe ori să vină Sfânta Filofteia în persoană să ne bine­cuvânteze! Mă rog la bunul Dum­nezeu ca Sfânta care ocroteşte copiii şi tinerii să ne rămână drept pildă de dragoste creştinească, de bunătate, de generozitate. Mă mai rog ca toţi părinţii să‑şi iubească copiii şi toţi tinerii, toţi fiii şi fiicele să nu‑şi uite părinţii. Și toţi, mai mici sau mari să învăţăm să împărţim din puţinul nostru  cu cei necăjiţi şi să abandonăm egoismul”, ne‑a zis Costea Rică, 15 ani, Liceul Tehnologic „Elena Caragiani” din Tecuci, judeţul Galaţi.

Model de jertfelnicie, de dra­­goste pentru celălalt: „Sfân­ta Filofteia este percepută de toţi copiii şi tinerii iubitori de Hristos drept un model de jertfelnicie, de dragoste pentru celălalt, de altruism şi stăruinţă în fapta bună. Mă bucur că am venit cu colegii din Brătuleşti la această manifestare de suflet românesc şi creştinesc. Deunăzi, în aşteptarea întâlnirii cu Sfânta Filofteia, ne‑am pregătit pe noi, dar i‑am pus în temă şi  pe vecinii noştri din Brătuleşti, cum am ştiut noi. Am mers din poartă în poartă şi am cules flori din grădinile oamenilor din sat, de la biserica noastră. Am adunat petală cu petală, ca să le facem Sfintei Filofteia şi Sfântului Apostol Andrei un pod de flori, pe calea Domnească din Galaţi”, ne‑a mărturisit Mihai Ilie, 16 ani, elev la Seminarului Teologic „Sfântul Apostol An­drei” din Galaţi.

Maria Stanciu