După aproape trei veacuri de stăpânire otomană efectivă (1538 – 1828), Brăila revenea în 1829 septembrie 2, în hotarele Ţării Româneşti conform hotărârilor Tratatului de la Adrianopol, încheiat între Imperiul Otoman şi Imperiul Rus.
„Noua Brăilă românească” aşa cum inspirat a numit‑o N. Iorga, avea să evolueze în chip pilduitor pentru societatea românească a vremii şi printre primele direcţii ce au trebuit radical îndreptate s‑au aflat Biserica şi Şcoala.
Viaţa sufletească a locuitorilor oraşului şi judeţului – aflată sub oblăduirea Mitropoliei Brăilei sau (Proilaviei) în vremea stăpânirii otomane – revenea la firescul ei, iar omul providenţial al acestui nou început s‑a numit Ioan Penescu, numit „profesor” al noii şcoli, adică al Şcolii Publice din Brăila – la 1 decembrie 1832.
Ioan Penescu a sosit la Brăila, la 28 decembrie, şi a început cursurile la 28 ianuarie 1833 „cu un număr redus de copii – având drept carte de exerciţiu primul manual şcolar cunoscut, întrebuinţat în oraş – un Manual de patriotism, tălmăcit şi mai adăogat de Iancu Nicola”1.
De la harnicul cercetător al învăţământului brăilean, Radu Perianu, aflăm că primele cursuri s‑au ţinut în localul fostei case a paşei de Brăila aflată lângă biserica Sf. Nicolae şi că în 1841, în decembrie se inaugura, tot aici, un local nou cu trei săli de clasă. Dar începutul nu a fost deloc uşor. Înscrierea copiilor pentru Şcoala publică se lovea de adânca ignoranţă a celor care socoteau şcoala chiar lucru diavolesc. Atunci, Ioan Penescu, fostul elev al lui Ioan Heliade Rădulescu la Colegiul Sfântul Sava din Bucureşti, a cântat cu un grup mic de copii… „Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare“ şi, aşa cum mărturiseşte mai târziu, inimile, dar mai ales mintea acelora au putut vedea foloasele învăţăturii de carte.
Apoi, tiparul a fost adus la Brăila de acelaşi Ioan Penescu, profesorul şi tipograful Brăilei de după eliberare. Ziarul „Mercur” va fi jurnalul comercial al portului – Brăilei din 18 decembrie 1839 şi până în 1841 când nu a mai putut să apară. Dar pe lângă acest jurnal comercial, primul de după 1829, Ioan Penescu va tipări – ca primă lucrare – „Cuvânt la sfinţirea bisericii Sfântul Nicolae din oraşul Brăila – spus de domnul Ioan Penescu, Profesorul Şcolii Normale”. Era una din predicile bine alcătuite şi nu demult Biblioteca Judeţeană „Panait Istrati” a avut frumoasa iniţiativă a tipăririi ei într‑o a doua ediţie, prefaţată de Înaltpreasfinţitul Casian, Arhiepiscopul Dunării de Jos.
Un lucru ţinem să remarcăm la Tricentenarul Sfântului Antim Ivireanul: Pentru spaţiul Brăilei, anul 2016 înseamnă, totodată, şi 220 de ani de învăţământ românesc, sub streaşina bisericii de la Ulmu. Faptul este atestat de o însemnare descoperită pe un Antologhion, şi publicată de cărturarul Radu Perianu încă din 19462. Vom căuta, în toamna acestui an, rămăşiţele Mănăstirii Sfântul Nicolae din Brăila, ctitorită de Mihai Viteazul. Tot acest demers nu poate începe decât sub streaşina bisericii Sfântul Nicolae din Brăila unde a fiinţat şi Şcoala lui Ioan Penescu.
Prof. univ. dr. Ionel Cândea,
Membru Corespondent al Academiei Române
- Constantin C. Giurescu, Istoricul oraşului Brăila din cele mai vechi timpuri până astăzi, Bucureşti, 1968, p. 176 – 178.
- Radu Perianu, O şcoală primară în judeţul Brăila la 1796, în Revista Istorică Română, XVI (1946), p. 282 – 284.