Tinerii – „apostoli“ ai Învierii

ÎLa „ITO 2016”, ce­le două atelie­re  de lucru cu tema „Im­por­tanţa şi activitatea ti­ne­­rilor în Biserică” au adus în prim‑plan preocu­pările practice ale tinerilor în parohiile apar­ţinătoare. În rândurile care urmează, pre­­zentăm măr­turii ale tinerilor din Arhiepiscopia „Dunării de Jos”, parti­cipanţi la Întâlnirea de la Bucureşti..

♦ Important este să fim în Biserică: „Biserica are nevoie de tineri, are nevoie să fie însufleţită de glasul tânărului curat, de inima lui înflăcărată, de pacea sufletului său… Sfânta Liturghie şi dezbaterile din cadrul atelierelor de lucru cu tinerii au fost cele care mi‑au ajuns la inimă. Pregătiţi sufleteşte de la Galaţi, prin întâlnirea cu Înaltpreasfinţitul Părinte Casian, cei optzeci de tineri din delegaţia Dunării de Jos, din care am făcut parte şi eu, au manifestat mult interes pentru fiecare activitate desfăşurată cu noi şi pentru noi. A fost mult entuziasm şi multă bucurie, pentru că totul a fost pregătit cu dragoste părintească de Preafericitul Părinte Daniel, de preoţii şi de echipele celor aproximativ cinci sute de voluntari ai ITO 2016. Am înţeles că Biserica trebuie să acorde o atenţie la fel de mare tinerilor care sunt deja în Biserică, dar şi celor pe care trebuie şi doreşte să‑i integreze la activităţile sale. Fiecare dintre noi a revenit acasă mai lămurit în privinţa rolului pe care trebuie să‑l aibă Biserica în viaţa tine­rilor şi a comunităţii, important este să fim în Biserică, să nu lipsim de la întâlnirile cu Hristos. Din dragoste de Dumnezeu, noi trebuie să devenim candele de lumină în lucrul cu aproapele, în parohii, în şcoală, la facultate… Tinere, în fiecare clipă, Dumnezeu te cercetează, te aşteaptă, te iubeşte! Iubeşte‑L şi tu! Doar Iisus Hristos este Bucuria Vieţii! Iar Viaţa este Iisus Hristos!” (Oana Maria Pelin, studentă, anul I, parohia Pechea IV, judeţul Galaţi).

♦ Popor chemat să‑şi afirme mereu identitatea: „Pentru mine a fost impresionantă prima Sfântă Liturghie la Catedrala Mântuirii Nea­mului. Ea reuneşte între zidurile ei lacrimile şi jertfa multor generaţii. Este un edificiu impresionant şi eu cred că pentru zidirea ei este nevoie încă de unitate în rugăciune, de efort material, pentru a da viaţă sacră unui astfel de edificiu, care va servi nu numai unui popor aflat în rugăciune, ci şi unui popor chemat să‑şi afirme mereu identitatea. M‑a impresionat în egală măsură Pelerinajul luminilor, pentru că a fost ceva inedit şi emoţionant, în acelaşi timp. În gene­ral, toate activităţile cu tinerii, la care am fost şi eu implicată, mi‑au adus o stare de pace şi de linişte. Şi certitudinea că în Biserică nu suntem niciodată singuri…”   (Aura‑Cristina Şerbănescu, Liceul Teoretic „Mihail Sebastian” ‑ Brăila).

♦ Locul şi rolul tinerilor în Bi­serică: „Întâlnirea tinerilor orto­­­docşi din toată lumea a avut un scop deosebit; acela de a face cu­noscut tinerilor locul şi rolul lor în Biserică, pentru a ne descoperi pe noi înşine, pentru a‑L descoperi pe Hristos, Care străluceşte astfel în fiecare dintre noi. La Bucureşti, am trăit momente unice şi mi‑am întipărit în suflet amintiri de neuitat. Cea mai frumaosă parte a întâlnirii a fost Sfânta Liturghie care a încoronat toate activităţile la care am luat parte, în acele zile binecuvântate de Dumnezeu, prin Părintele Patriarh, prin Înaltpreasfinţitul Părinte Casian, prin toţi ierarhii Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române”. (Gabriela Necula, Liceul Tehnologic „Costache Conachi” ‑ Pechea, judeţul Galaţi).

♦ Catedrala Naţională,  sigur, va deveni efigia creştinilor orto­docşi români: „Am participat pentru întâia oară la o astfel de întâlnire internaţională a tinerilor ortodocşi  şi experienţa de la  fiecare activitate m‑a îmbogăţit sufleteşte. Îmi place Catedrala Naţională, care sigur va deveni efigia creştinilor ortodocşi români. Deocamdată, e nevoie de implicarea fiecăruia dintre noi, cu rugăciunea şi cu fapta bună, pentru ca zidurile ei să prindă viaţă şi să înveşnicească faptele acestor zile…” (Anamaria Cristina Vizuroiu, Liceul Tehnologic „Nicolae Titulescu” – Însurăţei, judeţul Brăila).

♦ Acustica  zidurilor încă în formare: „M‑au impresionat Catedrala Mântuirii Neamului, grandoarea ei şi acustica  zidurilor încă în formare!” (Rafael Bănică, Liceul Teoretic „Panait Cerna” – Brăila).

♦ Simbol al Ortodoxiei Ro­mâ­­neşti: „Sunt convinsă că atunci când vor fi finali­zate lucrările, Cate­drala Mântuirii Neamului va fi un adevărat simbol al Orto­doxiei Româneşti, un loc în care se va da mărturie despre jertfa înaintaşilor noştri”. (Oana Mungiu din Galaţi, studentă la Facultatea de Sociologie şi Comunicare ‑ Universitatea „Tran­silvania” Braşov).

♦ La „ITO 2016”, am în­ţeles cine alcătuieşte Biserica vie: „Bucuria în comuniunea Bise­ricii este cea mai intensă, mai îndelungată şi cea mai curată bucurie pe care o poate simţi omul. În Biserica noastră Ortodoxă, viaţa se exprimă, la modul absolut, prin iubirea dintre om şi Dumnezeu şi, în mod particular, prin iubirea mea pentru celălalt. Bucuria Vieţii este aspiraţia muritorului spre Absolut… Acestea  însă nu au niciun sens dacă nu suntem în legătură cu Cel ce este Calea, Adevărul şi Viaţa, Iisus Hristos ‑ Bucuria Vieţii. În El sunt toate şi toate prin El s‑au făcut, câte s‑au făcut… Pot părea idei goale, dar sunt lucruri reale, fapte bune care se întâmplă cu adevărat în Biserică, şi pe care, mai mult ca oricând, trebuie să le intensificăm. Diversele prejudecăţi, falsele promisiuni sunt prezente în viaţa noastră din cauza distanţei care există între vorbele şi fapte noastre, între normele Moralei creştine şi practica ei, practică de care suntem răspunzători noi, oamenii. La „ITO‑2016˝, am înţeles cine alcătuieşte Biserica vie, în ce măsură trebuie să ne implicăm în viaţa comunităţii şi ce şansă ne oferă participarea la Sfânta Liturghie, la viaţa Bisericii, în drumul pe care‑l parcurgem în desăvârşirea noastră în Hristos!” (Vlad Blându, clasa a XI‑a, Seminarul Teologic „Sfântul Apostol Andrei” ‑ Galaţi).

♦ Biserica este casa mea, fami­lia mea: „Cel mai mult mi‑a plăcut  faptul că toţi participanţii, prezenţi la „ITO‑2016˝, au avut un ţel comun: acela de a ne uni în Hristos şi de a ne autodescoperi pe noi înşine, pentru a putea deveni, la rându‑ne, formatori pentru alţi tineri. Toate activităţile au fost minunate, prin grija pe care Preafericitul Părinte Daniel a manifestat‑o pentru noi. Prin lecţia despre Biserică predată de Înalpreasfinţitul Părinte Casian, cu ocazia întâlnirii premergătoare prezenţei noastre la Bucureşti, am înţeles că Biserica este casa mea, familia mea, locul sfânt în care ştiu că voi fi primită cu braţele deschise oricând, la orice oră, fiindcă Dumnezeu nu ne părăseşte niciodată. În cadrul Întâlnirii Internaţionale a Tinerilor Ortodocşi am avut şansa de a lucra cu oameni minunaţi, cu ajutorul cărora am dezbătut numeroase teme privind rolul tinerilor în Biserică şi am ajuns la concluzia că Biserica nu există fără tineri, iar tinerii nu există fără Biserică. Tinerii trebuie să fie formaţi în cadrul Bisericii, iar noi ‑ cei care am avut şansa să participăm la ITO‑2016 ‑ avem datoria să devenim aripile întinse ale părinţilor în şcoli şi în licee, în comunităţile de tineri, pentru a le arăta frumuseţea lui Dumnezeu. Acestea ar fi primele cărămizi care se pun la temelia activităţii de educare a tinerilor, în ascultare, înţelegere şi dragoste”. (Nicoleta Boşneagă, loca­litatea Moscu, protoieria Tg. Bujor, judeţul Galaţi).

♦ Sfânta Liturghie de la  Cate­drala Mântuirii  Neamu­lui ‑ o ima­gi­ne a tinereţii. „Ex­perienţa ITO 2016 va rămâne unică în amintirea mea, pentru că prezenţa tinerilor din toată lumea ortodoxă, la prima  Sfântă Liturghie de la  Catedrala Mântuirii Neamului,  a reuşit să arate lumii con­tem­porane o imagine a tinereţii. Prezenţa noastră în număr mare arată implicarea Întâistătătorului Bisericii noastre Ortodoxe, a ierarhilor Sfântului Sinod şi a preoţilor în viaţa parohiilor şi a credincioşilor din marea Corabie a mântuirii neamului românesc şi creştinesc”.  (Alexandru Adrian Radu, Liceul „D. P. Per­pessicius” ‑ Brăila).

♦ Procesiunea luminilor a aprins în mine mai multă iubire faţă de credinţa noastră, faţă de nemuritoarea Ortodoxie: „După patru zile de bucurie sufletească, după patru zile în care am rămas surprins de cât de frumoasă este Ortodoxia noastră, cât de minunaţi sunt tinerii care Îl au ca model pe Hristos, am ajuns la concluzia că noi avem datoria de a le arăta calea de urmat şi celor care umplu discotecile, locurile rău famate, spaţiul virtual al internetului. Procesiunea luminilor a fost cea mai frumoasă manifestare; a aprins în mine mai multă iubire faţă de credinţa noas­tră, faţă de nemu­ritoarea Ortodoxie. O expresie a nemuririi este şi ridicarea Catedralei Mântuirii Neamului, un proiect care va vorbi lumii despre veşnicia acestui neam, de oameni jertfitori şi iubitori de Hristos”. (Valen­tin Lambru, Seminarul Teologic „Sfântul Apostol Andrei” ‑ Galaţi).

♦ Rămâne ca noi să nu‑L deza­mă­gim pe Hristos prin atitudinea noastră în Biserică, la Şcoală, în comunitate: „Momentul meu prefe­rat la întâlnirea de la Bucureşti a fost Procesiunea luminilor. Mi‑a rămas întipărită în minte imagi­nea cu străzile Bucureştiului pline de lumină, cu chipurile tinerilor brăzdate de bucurie şi de lumina candelei. Grija Înaltpreasfinţitului Părinte Casian este  asemănătoare cu cea a părinţilor noştri de acasă. Ne‑a binecuvântat, ne‑a îmbărbătat cu poveţe şi îndemnuri, rămâne ca noi să nu‑L dezamăgim pe Hristos prin atitudinea noastră în Biserică, la Şcoală, în comunitate”. (Florina Nedelcu, Galaţi).

♦ Prezenţa tinerilor  pe şan­tierul Catedralei Mântui­rii Neamului ‑ un mod de a mărturisi credinţa lor:  „Pre­zenţa tinerilor pe şantierul Catedralei Mântuirii Neamului este un nou început pentru tine­rii ortodocşi de pretutindeni, un mod de a mărturisi credinţa lor…”  (Marius Gabriel Stelian,  Sur­dila‑Găiseanca,  ju­de­ţul Brăila).

♦ Astfel de lecţii de istorie sunt de neuitat!: „Biserica noastră Ortodoxă Română este foarte implicată în viaţa fiilor săi, nu numai prin chemarea la Sfânta Liturghie, dar şi prin multe programe culturale şi proiecte social‑filantropice. Comuniunea este starea care a caracterizat întâlnirea noastră de la Bucureşti. Am vizitat multe obiective şi pentru anul viitor ar fi bine ca să se menţină, din acest punct de vedere, măcar acest ritm. Astfel de lecţii de istorie sunt de neuitat!” (Maria Istrate, Colegiul Naţional „Vasile Alecsandri” – Galaţi).

♦ Locul tinerilor este în mica sau marea comunitate orto­doxă: „Întâlnirea cu atâţia tineri din atâtea colţuri de lume mi‑a  dat şansa să îmi clarific unele întrebări legate de rolul Bisericii lui Hristos în lume şi locul nostru, în cadrul Bisericii. Acum mi‑e clar: locul tinerilor este în mica sau marea comunitate ortodoxă, acolo unde se învaţă calea spre desăvârşire şi nădejdea întru viaţă veşnică”. (Alexan­dra Maria Mihailă, Facultatea de Psihologie Bucureşti, parohia „Radu Vodă” – Brăila).

♦ Sfânta Liturghie mi‑a lăsat o undă de lumină în su­flet: „La Bucureşti, am reîntâlnit tinereţea la ea acasă. Am revăzut chipuri dragi, de prieteni. A fost un cumul de experienţe frumoase trăite în Hristos. Toate activităţile, inclusiv Sfânta Liturghie mi‑au lăsat o undă de lumină în suflet…!” (Maria Drăgoi, Galaţi).

♦ Aşezământ de vindecare a durerilor sufleteşti ale unui neam: „Pelerinajul luminii a fost o experienţă unică, de amploare şi ne‑a arătat că Biserica este cea care poate chema şi uni întru Hristos mii de suflete din toate cele patru zări ale lumii. După vizitarea şantierului Catedralei Mântuirii Neamului, am înţeles cât de importantă este continuarea lucrărilor la acest aşezământ de vindecare a durerilor sufleteşti ale unui neam”. (Paul Marian Stroe, student la Facultatea de Istorie, Filozofie şi Teologie‑Galaţi).

♦ Tinerii au înţeles că Îl au de aliat pe Dumnezeu: „Prin această întâlnire, organizată de Preafericitul Părinte Daniel şi membrii Sfântului  nostru Sinod, câteva mii de tineri au înţeles că oricând Îl au de aliat pe Dumnezeu! Important este să‑şi dorească”. (Valentina Florentina Mihnea, Brăila).

♦ Tinerii ortodocşi sunt o forţă atunci când se implică în viaţa Bisericii Mamă a Poporului Român: „Manifestarea din Capitala României ne‑a demonstrat că tinerii ortodocşi sunt o forţă atunci când se implică în viaţa Bisericii Mamă a Poporului Român. Activitatea în sine este o dovadă clară că Bisericii îi pasă de noi, tinerii! A fost o experienţă ziditoare de suflet şi din acest punct de vedere cred că şi noi trebuie să menţinem stacheta sus, nu trebuie să dezamăgim pe cei care şi‑au pus toată încrederea şi toată speranţa în noi!” (Marian Topriceanu, anul II Teolo­gie).

♦ „Toate activităţile au fost interesante, ziditoare de suflet. Ne aşteptăm ca rezultatele de la activităţile atelierelor de lucru cu tinerii să fie citite, dezbătute de organizatori şi aplicate în viaţa noastră de zi cu zi!” (Viorel Ariton, Galaţi).

Ateliere de lucru, propuneri…

♦ Am avut sentimentul că fac parte dintr‑un mic rai: „M‑a impresionat determinarea cu care au participat tinerii la dezbaterile din cadrul atelierelor de lucru. Erau vo­ioşi, deschişi, receptivi, pentru ei nu conta că discutau cu oameni mari pe care nu‑i mai văzuseră nicodată, ci doar că trebuie, prin prezenţa lor,  să exprime frumuseţea ortodoxie. Cât despre prima Sfântă Liturghie la Catedrala Naţională, mă bucur că m‑am numărat printre pelerini; am avut sentimentul că fac parte  din­tr‑un mic rai…”  (Alina Mihăilă, Colegiul Naţional „Nicolae Bălcescu”).

♦ Farmecul întâlnirii, să aflăm cum trăiesc în Hristos tinerii din alte părţi: „Am mare bucurie că am participat la această întrunire a tineri­lor ortodocşi din toată lumea. Am întâlnit persoane din toate colţurile României, din toată lumea ortodoxă, am legat noi prietenii. După această întâlnire am constatat încă o dată că doar în Biserică suntem egali, prieteni, fraţi, surori în Domnul, indife­rent din ce parate a lumii venim.  Toate activităţile au fost organizate foarte bine şi le mulţumim celor care au lucrat pentru ca să primească atâta armată de tineri.  O propunere pentru viitoarea ediţie ar fi aceea ca, la dezbaterile pe ateliere, să se regăsească într‑o grupă tineri din cât mai multe colţuri ale ţării, ale lumii ortodoxe. Acesta este tot farmecul întâlnirii, să aflăm cum trăiesc în Hristos tinerii din alte părţi!”   (Luminiţa Stihari, Repu­blica Moldova).    

♦ Mai mult timp pentru dezbateri: „Pentru viitoarea întâlnire să fie alocat mai mult timp dezba­terilor din cadrul atelierelor de lucru!” (Adriana Dajbog, localitatea Moscu, judeţul Galaţi).

♦ Mai mult accent pe activi­tăţile de comunicare între tineri: „La următoare manifestare de la Iaşi să se pună mai mult accent pe activităţile de comunicare între ti­neri!” (Georgiana Stănescu, Liceul Teoretic „Constantin Angelescu”‑ Brăila).

♦ Mă încearcă o undă de regret că s‑a încheiat frumoasa întâlnire: „Entuziasm, bucurii, emoţii… Acestea sunt câteva din puţinele sentimente pe care le‑am trăit la această minunată întâlnire a tinerilor ortodocşi din toată lumea. Am legat prietenii, am comunicat pe diferite teme, ne‑am bucurat de binecuvântările Preafericitului Părinte Dani­el, ne‑am simţit răsfăţaţi ori de câte ori Înaltpreasfinţitul nostru Părinte Casian ne‑a binecuvântat şi a luat parte cu noi la Sfânta Liturghie şi la alte activităţi dedicate nouă, tinerilor. Mă încearcă o undă de regret că s‑a încheiat frumoasa întâlnire, dar felicit organizatorii pentru buna desfăşurare a evenimentului de anvergură, pentru lumina pe care au aşezat‑o în viaţa şi în sufletele noastre, în acele zile şi în toate zilele!” (Simona Nedelcu, Galaţi).

♦ Tot respectul pentru ini­ţiativa Patriarhiei  Romane, pen­­tru grija Preafericitului Pă­rinte Patriarh de a organiza şi susţine un astfel de eveniment: „A fost o încântare şi demn de laudă evenimentul ce a avut loc între 1‑4 septembrie, la Bucureşti, când tineri ortodocşi din ţară, dar şi de peste hotare s‑au întâlnit la Bucureşti, pentru a marca un moment de comuniune şi iubire frăţească întru Hristos‑Domnul. Am avut bucuria de a participa ca voluntar la acest eveniment, iar experienţa a fost una deosebită. Să vezi atâtea mii de tineri, toţi animaţi de aceeaşi credinţă ortodoxă, dornici de cunoaştere şi descoperire, un fapt ce este specific mai ales tinereţii, nu poate decât să te minuneze. Îmi amintesc că vineri seara, în cea de‑a doua zi a evenimentului, am ieşit de la conferinţa ce s‑a ţinut la Sala Palatului şi am pornit în procesiune, pe străzile Bucureştiului, ajungând după ora 22.00, în dreptul Catedralei Patriahale din Bucureşti. În mod normal, aceasta oră este una cam târzie, pentru a fi pe străzi nişte tineri, însă nu şi în acea împrejurare. Mii de ti­neri, entuziaşti, erau puşi în mişcare de un crez, de o dorinţă – aceea de a se cunoaşte, de a trăi frumos întru Hristos. Procesiunea era condusă de unul dintre reprezentanţii treptei ierarhice celei mai înalte, şi anume Preasfinţitul Timotei, Episcop vicar al Arhiepiscopiei Bucureştilor. De asemenea, sâmbătă am avut ocazia să merg cu o parte din ei la Muzeul „Antipa“, unde s‑au minunat, în special, de acele schelete de dimensiuni foarte mari. La fel a fost şi la Muzeul de Istorie, unde s‑au putut admira exponate din perioada unui mare sfânt, şi anume Sfântul Ştefan cel Mare. Istoria poate fi foarte interesantă,  atunci când esti tânăr şi avid de cunoaştere. Ca o concluzie, cred că evenimentul Întâlnirii Tinerilor Ortodocşi din toată lumea este unul foarte important, cu implicaţii deloc de neglijat asupra acestor ti­neri, care, practic, reprezintă viitorul. Într‑o lume în care ai impresia că parcă totul o ia la vale, o astfel de manifestare nu poate decât să întărească speranţa că Dumnezeu nu ne‑a uitat şi că El este mereu alături de noi, şi la bine, dar şi la rău, iar că Biserica lui Hristos nu va fi biruită nici de porţile iadului, aşa cum stă frumos şi încurajator scris. Tot respectul pentru iniţiativa Patriarhiei Române, pentru grija Preafericitului Părinte Patriarh de a organiza şi susţine un astfel de eveniment, care s‑a bazat şi pe volun­tariatul tinerilor. Pentru mine, şi pentru toţi cei cinci  sute de volun­tari, experienţa aceasta a fost un timp câştigat. Şi aceasta a fost a III‑a ediţie, însă cred că a fost doar începutul…!” (Andreea Dascălu, ghid la „ITO 2016” din Bucureşti).

♦ Am format cea mai frumoasă şi autentică icoană a tinereţii veş­nice, a Ortodoxiei: „Programul Întâlnirii Tinerilor din toată lumea Ortodoxă a fost o adevărată experienţă de viaţă în Hristos, un prilej de bucurie şi speranţă că tinerii nu‑şi vor pierde niciodată credinţa şi reperul de urmat, pe Iisus Hristos ‑ Mântuitorul lumii. Colegii mei ‑ voluntarii ‑ au stat în spatele acestei manifestări şi au răspuns celor mai simple sau complicate treburi,  programul fiind foarte încărcat şi dinamic, în acelaşi timp. Momentul ne‑a ajutat să ne cunoaştem mai bine, să devenim prieteni în Hristos… Şi acum străbate în inima mea un ecou de la Procesiunea luminii, una dintre cele mai frumoase şi mai luminoase activităţi din acest an. În timpul procesiunii am trăit mari emoţii ziditoare de suflet; am cântat împreună, I‑am mulţumit lui Dumnezeu pentru frumuseţea la care ne‑a  făcut părtaşi, ne‑am rugat  şi am aprins,  în sufletele noastre tinere, candele de lumină…  Am format cea mai frumoasă şi autentică icoană a tinereţii veşnice, a Ortodoxiei. Personal, am purtat cu onoare costumul tradiţional de la Dunărea de Jos, mai ales, la prima Sfântă Liturghie de la Catedrala Mântuirii Neamului, când am format alături de tinerii din întreaga lume un adevărat mozaic de culori, de costume tradiţionale, dar ne‑am manifestat în acelaşi glas al Dreptei‑credinţe! Am fost şi printre participanţii  primelor două  întâlniri ale tinerilor, de la Baia‑Mare şi de la Cluj, şi sper ca Dumnezeu să mă ajute ca, în anii care vin, să nu întrerup această experienţă unică! Este minunat să avem parte de asemenea evenimente în ţara noastră, astfel ne mărturisim credinţa noastră păstrată din moşi‑strămoşi. Îmi place să cred că tinerii sunt prezentul şi viitorul Bisericii, sunt Apostolii Învierii în Hristos!”… (Gabriela Gabor, studentă, parohia Lieşti‑Galaţi).

 A consemnat, Maria Stanciu

Foto:  basilica.ro; ADJ