„Pictorul aşteaptă în faţa unor pânze albe să descopere, în ţăran, o urmă de pictură… Nimeni nu poate să întreacă o pasăre când cântă şi nimeni nu poate să întreacă ceea ce a făcut Dumnezeu, vederea spre descoperire… Străvezimea frumuseţii lui Dumnezeu e în fiecare semn al creaţiei Sale”
(Paul Gherasim)
Pictorul Paul Gherasim s‑a născut la 25 iunie 1925, la Boteşti, judeţul Suceava şi a plecat în lumea de Dincolo, în 3 august 2016, privegherea şi slujba de înmormântare având loc vineri, 5 august, la Mănăstirea Stavropoleos din Bucureşti.
Apreciat în mediile de specialitate drept unul dintre cei mai buni pictori contemporani, maestrul Paul Gherasim este şi rămâne iniţiatorul grupului „Prolog”, înfiinţat în 1985, mişcare cultural‑spirituală apreciată, deopotrivă, atunci şi astăzi.
«Prolog» înseamnă, în limba greacă, «primul cuvânt». El deschide calea pentru înţelegerea lucrărilor prezentate. Am putea spune că în fiecare pictură sau colecţie de picturi este un început în pătrunderea puterii şi gândirii creatoare a lui Dumnezeu cel infinit. Căci nimic nu este fără Dumnezeu!
Caracteristica principală a grupului «Prolog», în toate variantele sale, este spiritualitatea. O spiritualitate indefinită, stăruitoare, care parcă, învăluie imaginea, emanând din ea”, scria părintele Dumitru Stăniloae, despre grupul „Prolog”, în anul înfiinţării.
Perceput drept un „mistic” şi un contemplativ, pictorul Paul Gherasim a fost un creştin de vocaţie şi un mărturisitor, un monah în mijlocul cetăţii.
Era convins că fiecare om este înzestrat cu „un dar de la Dumnezeu, pe care trebuie să‑l ducă la împlinire… Şi dacă suntem ridicaţi pe o treaptă unde sunt lucruri foarte greu de deosebit, se cere un dar al deosebirii, care e unul dintre cele mai mari daruri”, spunea Paul Gherasim.
Pentru a cultiva şi înmulţi „talantul”, Maestrul era de părere că omul are nevoie de discernământ, de cultivarea „gustului” pentru frumos. Iar ca să‑şi cultive gustul pentru adevărata frumuseţe e nevoie de o „subţirime” a spiritului, pentru a putea vedea, în „lumina Bisericii”, „străvezimea frumuseţii lui Dumnezeu”.
„Nimeni nu poate să întreacă o pasăre când cântă şi nimeni nu poate să întreacă ceea ce a făcut Dumnezeu, vederea spre descoperire. Noi, pictorii, transpunem această frumuseţe, dar respectăm măsura”, mărturisea Paul Gherasim.
Despre chipul blând şi rugător al pictorului Paul Gherasim sunt şi următoarele cuvinte, semnate de Înaltpreasfinţitul Părinte Casian al Dunării de Jos, gânduri transmise la înmormântarea Maestrului, slujba săvârşindu-se la Mănăstirea Stavropoleos:
Gânduri la plecarea domnului Paul Gherasim
Cu durere în suflet am primit neaşteptata veste despre plecarea dintre noi a Domnului Paul Gherasim!
Creştin profund, înrădăcinat în adevărul de credinţă mântuitor, practicant smerit şi discret al vieţii liturgice atât în viaţa personală, cât şi în cea comunitară, mărturisitor lucid şi transparent al luminii şi căldurii iubirii lui Dumnezeu, în suflet, în minte şi în armonia creaţiei, Paul Gherasim este în viaţa aceasta, dar şi Dincolo, un model de creştin şi misionar al frumuseţii şi simplităţii de la vatra tradiţională a ţăranului român, până la cel mai împlinit intelectual creştin, a cărui veritabilă imagine – aşezată în rama de aur a tradiţiei noastre – este chiar el!
Deşi nu a îmbrăcat haina monahală, aşa cum a făcut‑o Părintele Nicolae de la Rohia, pe chipul lui blând şi smerit se putea descifra prezenţa unui autentic duh isihast. Îl aşteaptă acum, Dincolo, soborul asceţilor şi isihaştilor din mijlocul aglomerărilor urbane, precum Vasile Voiculescu şi Mihai Urzică.
Ne‑a îngăduit Domnul, cu puţin timp în urmă, prin intermediul unui ucenic al său, să putem convorbi cu Paul Gherasim, având convingerea că la celălalt capăt al firului era un om sfânt! Se simţeau în vorbele lui tremurânde paşii nevăzuţi şi aripile de înger ce‑l ajutau să se detaşeze de „chilia” sa de artist isihast, de la etajul zece al unui bloc, spre treapta Taborului, pentru a se împărtăşi, Acolo, de „Lumina cea pururea fiitoare” pe care, pe de o parte, a căutat‑o toată viaţa pentru sufletul său, dar şi pentru a o împărtăşi celor din jurul său, prietenilor, ucenicilor şi admiratorilor, iar pe de altă parte, a dorit ca razele ei să le dăinuiască în opera care, cu siguranţă, îi va prelungi numele din neam în neam.
Dumnezeu să‑l ierte şi să‑l odihnească împreună cu drepţii!
† Casian,
Arhiepiscopul Dunării de Jos
Galaţi, 5 august 2016,
Ajunul Praznicului Schimbării la Faţă a Domnului