Tot ce ne înconjoară de la primii paşi devine tărâm de basm. Braţele mamei sunt aripi de înger, tata e împăratul cel puternic şi mărinimos, bunica este Sfânta Duminică, iar fraţii şi prietenii au inimi iubitoare şi ochi sinceri, lipsiţi de viclenie, aşa cum numai eroii poveştilor pot avea. Bucuria şi nevinovăţia, frumuseţea şi veselia, toată gingăşia florilor de mai şi limpezimea cerului senin le-a adunat Dumnezeu în sufletul şi în privirea unui copil.
Dacă am reuşi să rămânem toată viaţa copii, faţa lumii ar fi alta, zâmbitoare, plină de mulţumire şi curăţie. Nu ar mai fi lacrimi, nedreptăţi sau războaie nemiloase. Cerul ar deveni un steag al păcii. Ar dispărea egoismul şi lăcomia, ura şi făţărnicia.
Cele mai scumpe amintiri rămân amintirile copilăriei, când voioşia şi pacea domnesc în inimile tuturor. Voi încerca, la rândul meu, să păstrez neatinse valorile adunate, ca o comoară de preţ în inima mea, acum când mă pot bucura de acest dar care este copilăria.
Din nefericire, cele mai frumoase poveşti au şi personaje negative, întruchipate în zmei şi balauri, care constat cu durere că pătrund uneori şi în realitate, încercând să ne fure aureola copilăriei. Niciun copil nu merită să sufere. De aceea, unul dintre visele mele este ca atunci când voi fi mare să lupt pentru drepturile copiilor năpăstuiţi de soartă, deoarece merită din plin o copilărie fericită!
Damiana Ojog