Preotul Liviu Morar a trecut la cele veşnice

Posted on By admin

Pentru toţi cei care l-au cunoscut pe părintele Liviu Morar, atât pentru credincioşii parohiei Cuza-Vodă cât şi pentru locuitorii comunelor învecinate şi nu mai puţin pentru preoţii Protoieriei Covurlui, vestea trecerii bruşte la Dumnezeu a sufletului său, în 21 mai, orele 14,00-15,00 a venit ca o săgeată. Vestea s-a răspândit cu iuţeală de fulger în toate satele dimprejur, dar parcă şi ca un nor întunecat peste ziua luminoasă a sărbătoririi Sfinţilor Împăraţi Constantin şi Elena.

Rând pe rând, toate aceste suflete care l-au cunoscut şi l-au iubit s-au perindat, mai apoi, la catafalcul aşezat în sfânta biserică unde a slujit 17 ani, să îşi ia rămas bun de la cel pe care toţi mai sperau ani buni să îl mai audă vorbind şi slujind.

Vrând, nevrând, fiecare încerca să îşi amintească ultima clipă când l-a întâlnit pe părintele, ultimele cuvinte de la dânsul şi felul în care fiecare şi-l amintea în mod propriu şi personal.

Alături de ceilalţi, pentru credincioşii şi preoţii comunei Pechea nu putea să mai pară acum întâmplător că, ultima dată când au avut parte de întâlnirea cu părintele a fost în ajunul Floriilor, când anul acesta pentru prima oară şi în mod cu totul spontan a fost îmbrăţişată de către toţi propunerea de a avea ca destinaţie a pelerinajului de Florii, Biserica de la Cuza Vodă. Realizarea acestui  pelerinaj al tuturor parohiilor din Pechea spre Cuza Vodă a căpătat azi semnificaţia unui rămas bun pentru sufletele multora dintre cei prezenţi!

Marţi, 24 mai, în ziua înmormântării, după scurte reprize de ploaie măruntă, Dumnezeu a înlesnit prin vremea frumoasă care s-a instalat, săvârşirea slujbei de înmormântare la care aveau să participe numeroşi preoţi şi credincioşi în frunte cu Înaltpreasfinţitul Părinte Casian, Arhiepiscopul Dunării de Jos.

În cuvântul său, Înaltpreasfinţitul Părinte Casian a evidenţiat perioada pascală în care ,,părintele a plecat la ceruri, perioadă care ne aminteşte că Hristos, Izvorul vieţii S-a coborât în morminte ca să pună acolo în locul morţii, viaţa veşnică, adevăr ilustrat în troparul atât de des intonat «Hristos a înviat…», dar şi în credinţa poporului care a mers până într-acolo să spună că cine moare între Paşti şi Înălţare merge direct la Dumnezeu.

Nădejdea noastră vine din cuvântul ultimei evanghelii citită la înmormântare: «Cine mănâncă din Trupul şi Sângele Meu nu va muri în veci». Părintele, înainte de a muri a stat cu Domnul la masă, la Sfânta Masă şi a  mâncat Trupul şi Sângele Lui”.

De asemenea, Înaltpreasfinţitul a prezentat câteva date din biografia părintelui amintind de activitatea acestuia la Parohia Izvoarele, între anii 1980 şi 1989, precum şi de cea de la parohia Cuza Vodă, din anul 1989 până în prezent. Ca o încununare a realizărilor de la aceste două parohii, părintele Liviu a avut bucuria participării la bisericile unde a păstorit la două sfinţiri de biserică, prima slujbă fiind săvârşită de vrednicul de pomenire Arhiepiscop Antim, iar la cea de a doua, în anul 1994, slujind actualul întâistătător al eparhiei, Înaltpreasfinţitul Casian, Arhiepiscopul Dunării de Jos. În prezent biserica îşi ia rămas bun de la păstorul ei într-o formă nouă, aproape refăcută la exterior prin osteneala părintelui.

Alături de prezbitera Elena, familia părintelui Morar s-a bucurat de naşterea a doi copii, băieţi, Flaviu (medic dermatolog în Germania) şi Tiberiu, ambii în prezent cu pregătire medicală. Ultima bucurie şi rază de lumină răsărită în această casă a fost naşterea nepoţelei Sara-Maria, în luna decembrie a anului trecut.

Prezbiterei îndurerate, purtătoare a numelui Sfintei împărătese Elena, Înaltpreasfinţitul Părinte i-a adresat aceleaşi cuvinte pe care Dumnezeu le-a adresat în momente de cumpănă Sfântului Împărat Constantin, arătându-i Sfânta Cruce şi cuvintele: „În acest semn vei învinge!”.

Un cuvânt de mângâiere din partea Arhipăstorului Dunării de Jos s-a îndreptat şi către familia lărgită a oricărui preot, parohia, reprezentată  prin credincioşii ei prezenţi la înmormântare către care a fost subliniată dragostea părintelui, care, în ciuda semnalelor de stare de rău pe care le-a avut, nu a dorit să cedeze, pentru a-şi face datoria până la capăt din dorinţa de a mulţumi pe toţi, lăsându-se pe sine la urmă. Consecinţa acestui fapt ar trebui să conducă pe toţi cei prezenţi şi la o învăţătură personală, aceea de a da dovadă în general de înţelegere pentru neputinţele omeneşti ale slujitorului bisericii, dar şi de răbdare faţă de dânsul în exercitarea misiunii sale, astăzi, în vremuri „prea pripite, prea grăbite”.  Aşadar, fraţilor, „să vă gândiţi şi la preot” a concluzionat Înaltpreasfinţitul Părinte Casian.

Alături de celelalte învăţături şi sfaturi, a fost făcută în cadrul cuvântului, o scurtă prezentare în faţa credincioşilor, a ceea ce înseamnă atât preoţia în ceea ce are ea mai sublim, dar şi sufletul preotului râvnitor, dornic de a-şi sluji enoriaşii cu timp şi fără timp.El trebuie să accepte slujirea, realitatea circumscrierii noastre într-un trup de multe ori neputincios, firav şi, odată cu vârsta, încercat de afecţiunile vremurilor în care trăim. Astfel, grija pentru sănătate a subliniat Înaltpreasfinţitul nu este mai prejos decât cea pentru suflet dând fiecăruia ce i se cuvine pentru eficienţa slujirii semenilor: „Medicul de familie trebuie respectat în ceea ce priveşte trupul, precum duhovnicul în ceea ce priveşte sufletul” .

În cele din urmă, durerea enoriaşului care şi-a pierdut părintele prin mâna căruia a primit Botezul şi Sfânta Împărtăşanie, a fost exprimată prin evocarea experienţei petrecute la Patriarhie,  când Înaltpreasfinţitul Părinte a reîntâlnit-o în aceeaşi zi de 21 mai, pe tânăra desemnată de către eparhie câştigătoare a concursului „Biserica şi Şcoala din sufletul meu” şi care provine din comuna Cuza Vodă. Observând-o plângând într-o zi a bucuriei şi întrebată fiind care e motivul tristeţii sale, aceasta a răspuns cu lacrimi: „A murit părintele Liviu!”.

Cu aceleaşi lacrimi în suflet, dar şi cu credinţa şi nădejdea în Hristos cel Înviat, spunem şi noi:  Dumnezeu să-l ierte, Dumnezeu să-l odihnească!

A consemnat Cătălin Vătafu,

Parohia Pechea IV

 

Patrimoniul sufletesc al pr. Liviu.

Gânduri şi rugăciuni de pe Facebook

  • „Sunt foarte tristă că nu îl mai ştiu acolo în satul meu natal. Satul nu o să mai aibă niciodată aceeaşi culoare. Îmi amintesc ziua în care a venit la noi în sat. Eu eram clasa I. Vorbea cu mine cu drag, ori de câte ori mă întorceam acasă. Nu o să-i uit vocea niciodată!” (Cristina Drăgan)

  • „Dumnezeu să-i aştearnă sufletul în loc liniştit… în loc cu verdeaţă… Aşa cum se ruga pentru sufletele altora… De mică îl cunosc… mergeam la biserică cu mama de dragul lui… Un preot deosebit… Dumnezeu să-l odihnească în pace!”. (Măriuca Marin)

  • „A iubit cu adevărat semenii. L-am văzut în acele ultime clipe din viaţă cu ce dăruire a fost alături de enoriaşii săi. Bunul Dumnezeu să-l odihnească în pace!” (Lenuţa Serbu)

  • „Dumnezeu să-l odihnească în pace, cu drepţii, întru Împărăţia cerurilor! Veţi rămâne în sufletele noastre ca fiind cel mai bun, cu un suflet foarte mare, blând şi iubitor de toţi enoriaşii. Dumnezeu să vă dea lumina veşnică şi să vă odihnească în pace! AMIN!” (Mariana Alexandru)

  • „DUMNEZEU SĂ-L ODIH-NEASCĂ ŞI SĂ-L AŞEZE CU CEI DREPŢI CĂ A FOST ŞI VA RĂMÂNE ÎN SUFLETUL NOSTRU. Un adevărat Părinte spiritual! Plânge comuna fără dumneavoastră, părinte! Glasul pe care îl auzeam la Sfânta Liturghie este de neînlocuit! DUMNEZEU SĂ-L IERTE!” (Niculina Grigore)

  • „Dumnezeu să vă odihnească, părinte! Cu lacrimii pe obraz şi cu durere în suflet îmi amintesc cu drag de dvs: m-aţi cununat, mi-aţi botezat toţi finuţii mei, aţi plâns cu mine când mi-a murit soţul. Eu nu am văzut un preot să plângă! Voi aţi tras clopotul şi plângeaţi odată cu mine… ne mângâiaţi copiii din sat, vă aşteptam cu drag să ne binecuvântaţi casele şi familia. Îmi amintesc cu drag de momentul în care aţi venit la noi în sat… un preot tânăr cu copii micuţi, care se jucau cu mingea în curtea bisericii… o familie frumoasă, care s-a făcut iubită de noi toţi… Dragul nostru preot ne-a devastat această veste. VĂ PLÂNGEM ŞI NU VĂ VOM UITA NICIODATĂ! Simţite condoleanţe familiei şi vă sunt alături cu sufletul, în greaua pierdere!”. (Mirela Neagu)

  • „Aproape că orice comentariu de «slavă» ar păli în faţa a ceea ce a reprezentat Preotul Liviu pentru comunitatea din Cuza Vodă. A ştiut cum să apropie oamenii de el, de Dumnezeu şi să-i împace cu sine.
    Patrimoniul său de valori se află acum la fiecare persoană, iar dacă va fi transmis mai departe, depinde de fiecare în parte. O misiune deloc uşoară pentru oamenii din comună, dar şi pentru preotul ce va veni să slujească.”     (Sima Gabriela, originară din Cuza Vodă, stabilită în Germania)