În Duminica Părinţilor şi a copiilor lor, zi deosebită în calendarul activităţilor pastoral misionare eparhiale, marcată prin programele sociale derulate de Biserica Ortodoxă Română, în Penitenciarul de Minori şi Tineri din localitatea brăileană Tichileşti s-a organizat, din iniţiativa ÎPS Arhiepiscop Dr. Casian al Dunării de Jos şi cu sprijinul conducerii unităţii penitenciare, o întâlnire între copiii privaţi de libertate şi părinţii acestora.
„Cu o zi înainte de această duminică am avut bucuria de a-l reîntâlni pe Înaltpreasfinţitul Părinte Casian cu care am discutat despre activitatea de astăzi. Înaltpreasfinţia Sa ne-a prezentat oferta de programe prin care Biserica ne poate ajuta. Mulţumim Înaltpreasfinţiei Sale pentru interesul deosebit pe care îl arată pentru copiii de la Penitenciarul Tichileşti şi pentru tot sprijinul acordat.
Serviciul de Asistenţă Socială al Arhiepiscopiei Dunării de Jos prin toate activităţile desfăşurate ne-a fost partener în munca noastră, care are ca scop redarea demnităţii persoanei create de Dumnezeu, a respectului de sine şi aprinderea speranţei că vor fi iertaţi de cei cărora au greşit, ca într-o zi să redobândească nepreţuitul dar al libertăţii”, ne-a declarat dna inspector principal Jenie Gianina Crăciun, directorul Penitenciarului de Minori şi Tineri din Tichileşti
Activitatea din această duminică a avut două obiective. Primul obiectiv a vizat copiii din penitenciar nevizitaţi de familie. Cel de-al doilea obiectiv propus a fost întâlnirea dintre unii copii şi familiile lor.
În capela penitenciarului s-au întâlnit copii plini de speranţă şi bucurie cu alţii, mai trişti şi deznădăjduiţi. S-au adunat într-un spaţiu mic un număr destul de mare: „Ne bucurăm ori de câte ori vedem preoţii intrând pe poarta penitenciarului. Ne simţim fericiţi când suntem invitaţi la ei, la biserică, unde de fiecare dată am primit cuvinte folositoare şi daruri. Atunci avem sentimentul că aparţinem şi noi cuiva!” sunt cuvintele unui copil din judeţul Bacău, aflat în penitenciar.
Celor 28 de minori şi tineri lipsiţi de sprijinul familiei şi uitaţi de prieteni, Maica Domnului şi-a arătat îndurările Sale care se revarsă către „cei din nevoi şi din necazuri”. Mângâierea a venit prin cuvintele adresate de părintele consilier Ionel Rotaru, delegatul Arhiepiscopiei Dunării de Jos, dar şi prin darurile care le-au fost oferite. După oficierea Sfintei Liturghii a avut loc întâlnirea dintre copii şi rude. În cadru festiv, în prezenţa directorului penitenciarului, a directorilor adjuncţi, a psihologului şi a directorului Şcolii de Arte şi Meserii din incinta spaţiului de detenţie, părintele consilier le-a vorbit celor prezenţi despre însemnătatea evenimentului.
Directorul-adjunct al Serviciului de Educaţie şi Intervenţie Psihosocială, Ionel Ceama, prezent la eveniment, făcând referire la activitate a spus: „Educaţia începe din familie. Aceasta este cea care dă primele repere unui copil în vitor. Părinţii care şi-au pus copiii sub acoperământul Bisericii au mai puţin de lucru în a le arăta acestora ce este bun şi ce este rău. Mântuitorul Hristos Care vorbeşte din Evanghelii prin gura preotului, Acela îi învaţă. Părinţilor le rămâne doar să fie exemple de împlinire a celor auzite şi văzute în Biserică.
La căldura dragostei din familie se coc roadele vieţii morale. Sfinţii români pe care astăzi îi sărbătorim au citit în icoanele de pe pereţii bisericilor primele manuale de religie. Iar învăţăturile aflate în paginile acelor cărţi, în lumina bunului exemplu din familie şi prin multă nevoinţă personală, au devenit repere în viaţa altora. Pentru aceasta toţi trebuie să ne străduim ca faptele noastre să fie exemple de urmat!”
Răspunsurile la întrebările părinţilor privitoare la şcolarizarea copiilor au fost oferite de doamna Camelia Enache, directorul Şcolii de Arte si Meserii din incinta penitenciarului. Exemplul oferit de această activitate a fost însuşit de conducerea şcolii, iar la serbarea de sfârşit de an şcolar din ziua de 9 iunie 2010, 15 familii ale elevilor au fost prezente la eveniment. Şi acestor familii conducerea unităţii a dat acordul pentru vizită, elevii având posibilitatea reîntâlnirii celor dragi.
În cadrul întrunirii, doamna Siţa Popa, psihologul penitenciarului, a precizat că rolul unui astfel de specialist într-o instituţie penitenciară este: „…cunoaşterea şi asistarea persoanelor private de libertate în vederea compensării dezechilibrelor din planul personalităţii, adecvării imaginii de sine, conştientizării resurselor personale şi îmbunătăţirii sistemului de relaţii interpersonale”.
S-au îmbrăţişat şi au plâns împreună. Nu numai pentru că nu s-ar fi văzut de mult. Dar s-au întâlnit altfel decât se întâlneau până acum. Bariera care îi despărţea (masa de lemn din incinta sălii de vizită) a dispărut. „Ermetismul înseamnă izolare. Când eşti singur, cu greu faci faţă momentelor de încercare. Deschiderea înseamnă cunoaştere. Când începi să cunoşti persoana care a avut încredere să ţi se deschidă, o înţelegi altfel. Acestea spuse la modul personal. Instituţional vorbind, dorim ca şi cei din afară să ne cunoască, pentru a ne face înţeleşi atunci când vorbim despre noi. Copiii de aici sunt ai societăţii. Ei sunt exemple de eşecuri ale factorilor educaţionali ce funcţionează în societate. Avem nevoie de ajutorul tuturor pârghiilor sociale pentru a-i trimite înapoi în comunitate altfel de cum au venit. Astăzi, în prezenţa celor de aici mi-am întărit convingerea că normalitatea vine prin comunicare”, a spus la final dl subcomisar Ionel Cătălin Neagu, director adjunct al Siguranţei deţinerii, regim şi pază.
Că au venit părinţii să-şi viziteze copiii este ceva firesc şi normal. Dar că au venit copii pe picioruşele lor şi copii încă nenăscuţi să-şi viziteze părinţii este un lucru minunat. „Ştiam că le duce dorul. Am vrut să-l bucurăm şi să-i arătăm că suntem alături de el. Este şi va rămâne soţul şi tatăl copiilor mei. Noi, cei din familie, trebuie să iertăm primii!”, sunt cuvintele unei mame care va aduce pe lume un alt copil cu care numai Dumnezeu ştie ce planuri are.
Sentimentele trăite nu pot fi exprimate în cuvinte. Lăsăm poarta inimilor deschisă tuturor celor ce cred că pot ajuta acolo unde sunt oameni prin care Mântuitorul Hristos ne arată tot timpul: „în temniţă am fost şi aţi venit la Mine… pentru că aţi făcut unora dintre aceştia prea mici ai Mei, Mie Mi-aţi făcut!” .
Preot capelan Sorin Pleşc