„Niciodată nu e omul mai melancolic ca în seara de Anul Nou; de ce oare? Pentru că niciodată nu ai atât de puternică senzaţia trecerii, a vremelniciei, a apropierii sfârşitului, a instabilităţii tale, decât în această seară, în care timpul se opinteşte parcă să treacă mai mult decât de obicei prin strunga momentului de faţă, în domeniul definitiv pierdut, al trecutului. Niciodată n-ai atât de acută senzaţia timpului, care constă în trecere, în curgere, în măcinarea a ceea ce este, fără să-ţi dea numaidecât siguranţa că, după distrugerea a ceea ce mai ai, vei descoperi în viitor pe seama ta alte reziduuri de viaţă, nemăcinabile”.
Pr. prof. dr. Dumitru Stăniloae
Preluare din Cultură şi duhovnicie,
Editura Basilica a Patriarhiei Române, Bucureşti, 2012, vol. I, p. 613