Simbolul Credinţei sau Crezul este înfăţişarea pe scurt a învăţăturii pe care creştinul trebuie să o cunoască, să o primească cu credinţă şi să o mărturisească. Credinţa creştină este învoirea liberă a sufletului, statornicia în ceea ce este adevărat. Prin dreapta credinţă se realizează cunoaşterea lui Dumnezeu şi a adevărului Său şi tot prin credinţă ne ridicăm „la măsura vârstei deplinătăţii lui Hristos” (Efes. 4, 13) şi la starea desăvârşită şi duhovnicească.
Adevărul trebuie mai întâi dorit, iubit, crezut, apoi… mărturisit, descoperit şi înfăptuit. Una dintre năzuinţele tânărului constă în a i se oferi autonomie şi libertate persoanei sale, dar nu una risipită, ci focalizată către veşnicie, către libertatea în Hristos. Credinţa stă la temelia educaţiei. Să fii educat înseamnă să fii deasupra oricăror constrângeri, să nu depinzi de alţii şi să te călăuzeşti singur, nu de patimi, de anturaj sau de mişcarea dezordonată a lumii… Singur fără să fii dependent de material, de trup, de patimi şi pasiuni înrobitoare.
Aceasta nu înseamnă că nu trebuie să ai o ţintă, care nu e alta decât Hristos, şi un ghid pentru călătoria ta. Pelerine, nu uita că oricând vei avea nevoie de busolă, de hartă şi de hrană să ajungi la destinaţia propusă. Adică vei avea nevoie de harul Sfântului Duh, de virtuţile sfinţilor de pe harta Calendarului ortodox sau a colecţiei de Proloage din an, de Împărtăşirea cu Trupul şi Sângele Domnului. Numai acestea să le porţi cu tine, căci altele ar fi de prisos să le pui în rucsac şi ai îngreuna drumul în cunoaşterea lui Dumnezeu. Mărturisind celor din jurul nostru Crezul, vom lua cu noi prieteni adevăraţi în pelerinajul nostru şi vom ajunge în „pământul nou” făgăduit fiecăruia dintre noi, în împărăţia lui Dumnezeu „unde nu este nici întristare nici suspin”.
Credinţa constituie inima con-ştiinţei, coloana vertebrală a mo-dului de a gândi sau de a face. Avem nevoie de repere autentice şi stabile cum sunt articolele din Simbolul Credinţei, pentru formarea noastră în Hristos şi pentru Hristos. Fără credinţă suntem incompleţi, suntem în bătaia vântului, risipiţi. Fără mărturisirea noastră comună – Simbolul de credinţă – nu vom putea începe nimic, dar nici nu vom putea termina niciodată, pecetluind cu Hristos: „Aşa să fie! (Amin)”. Tot ce construim se poate ruina tocmai atunci când suntem orbiţi de mândria noastră, când suntem înşelaţi de aplauzele lumii, când nu-L rugăm pe Hristos să împlinească El după darurile fiecăruia şi cu harul Sfântului Duh, ceea ce ne este de folos pentru trup şi suflet.
A trăi în derivă, în risipă, fără scara Crezului, fără mărturisirea celor 12 trepte înseamnă a coborî în vid, a trăi vegetativ şi zadarnic. Adolescentul ar trebui să fie interesat nu atât de informaţii, cât de repere valorice; el caută temeiuri pentru ceea ce ştie, năzuieşte şi întreprinde, aceste repere pot fi Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh, Biserica, Sfintele Taine, dar şi cei care au avut capacitatea să-L mărturisească pe Hristos în timpul prigonirilor din istorie.
Ortodoxia a păstrat această „cale”, acest „ghid” al creştinului ortodox – CREZUL şi „normele” (cele 12 articole ale sale), care ne dau certitudinea că suntem pe drumul cel bun pentru ca să nu ne rătăcim în pelerinajul nostru.
Să privim Crezul ca pe un ghid de învăţătură şi de călătorie, care ne ajută să ne pregătim din interior prin credinţă, să ne împărtăşim de har prin Sfinte Taine în Biserică, să credem în învierea noastră şi în viaţa veşnică, primind Învierea lui Hristos ca act suprem de încununare a mântuirii omenirii.
Dacă proverbul popular ne spune: „Învăţătura bună e pe cap cunună!”, tot aşa, păstrând mesajul, să spunem: „Crezul e pe cap cunună pentru tânăr, pentru creştinul de ieri, de azi şi de mâine!”.
Condrache Alina, clasa a X-a C
Grupul Şcolar Industrial – Tecuci
Crezul
Crezul e pe cap cununa,
Misionarilor armura,
Călăuză tuturor,
Contra ereziilor.
A cunoaşterii credinţă,
Celor prigoniţi voinţă,
Crezul e pe cap cunună
Simbol pentru minte bună,
Glas aprins din inimă,
Dumnezeu descoperit,
Chiar de noi mărturisit.
Cu a Crezului măsură,
Cu-a rostirii-n trepte scară
Într-un glas în cor spre cer…
Împlinim pelerinajul
Cei prin Crez misionari!Oana Alexandra Sevastre,
profesor de Religie