În programul misionar al Arhiepiscopiei Dunării de Jos, pentru anul 2015, la loc de seamă s-a aflat pregătirea şi derularea Conferinţei semestriale de toamnă. Evenimentul a avut loc în ziua de 19 noiembrie şi s-a desfăşurat la Centrul Eparhial din Galaţi, „tipicului” îndătinat al unor astfel de manifestări fiind îmbunătăţit prin multe elemente de noutate, care i-au conferit deschidere, atractivitate şi consistenţă.
Începând cu ora 8,00, în Catedrala Arhiepiscopală, s-a slujit Sfânta Liturghie. Alături de Înaltpreasfinţitul Părinte Casian, Arhiepiscopul Dunării de Jos, ca invitat special al ÎPS Sale a slujit Înaltpreasfinţitul Părinte Serafim, Mitropolitul Ortodox Român al Germaniei, Europei Centrale şi de Nord, care a participat şi la lucrările conferinţei preoţeşti. Soborul, ales şi distins, a fost alcătuit din tineri preoţi din toate protoieriile eparhiei. Răspunsurile liturgice au fost date de plenul preoţimii din eparhie, Catedrala Arhiepiscopală din Galaţi umplându-se de armoniile cântărilor.
Conferinţa propriu-zisă s-a desfăşurat tot în Catedrala Arhiepiscopală, transformată acum în „catedra misionar-pastorală şi catehetică” a Dunării de Jos. Tema propusă pentru dezbateri – „Întrebările tinerilor şi răspunsurile Bisericii” a suscitat un mare interes, atât pentru propozanţii-preoţi, cât şi pentru auditoriu, dar mai ales pentru invitaţii speciali la acest eveniment. După ce a făcut o densă trecere în revistă a principalelor programe şi activităţi educaţional – catehetice, ÎPS Chiriarh s-a adresat preoţilor, schiţând câteva proiecte misionare, educaţionale şi filantropice, programatice pentru viaţa şi slujirea bisericească din Eparhia Dunării de Jos, în Postul Crăciunului din anul 2015 şi în întregul an 2016, dedicat de Sfântul Sinod tineretului ortodox şi învăţământului teologic şi catehetic:
„V-aş ruga să fiţi de acord să generalizăm sistemul de burse. Este posibil ca fiecare parohie de la ţară să ofere câte 50 de lei pe lună, iar parohiile de la oraş câte 100 de lei sau chiar 150 de lei lunar, pentru elevi şi studenţi de excepţie, aflaţi în impas financiar. Credeţi că ar fi puţin lucru ca aproximativ 500 de copii şi tineri din judeţele Galaţi şi Brăila să primească lunar burse de la parohii? Acest fapt ar conduce şi spre împrospătarea programului liturgic de la parohii, prin prezenţa tinerilor la sfintele slujbe. Mă gândesc la organizarea unor grupuri de rugăciune ale tinerilor, la parohii. Deschideţi, vă rog, la Galaţi, la Brăila şi la Tecuci, zi-lumină, bisericile, să intre în ele, necontenit, credincioşii, îndeosebi tinerii. Să se audă Acatistul Mântuitorului, Acatistele Maicii Domnului, Paraclisul Maicii Domnului şi Acatistele şi Paraclisele tuturor sfinţilor vindecători; şi Acatistul de mulţumire pentru toate binefacerile pe care le primim de la Domnul. Creştinul, când intră în Biserica, să păşească în dulcea melodie a acatistului. Puneţi Psaltirea peste tot în biserici. Încurajaţi credincioşii să citească din Psaltire, zilnic, în biserici Haideţi să facem un lanţ de rugăciune, să ne pomenim unii pe alţii pentru sănătate şi mântuire. Încurajaţi tinerii, rugaţi-vă cu propriii copii. Rugaţi-vă cu ei, rugaţi-vă pentru ei; staţi în genunchi la icoane! Împlinim astfel ceea ce ne învaţă Sfântul Ioan Gură de Aur: să nu fim justiţiari, să nu ne placă să dăm canoane «ca nu cumva trăgând de ceea ce este rupt să faci o ruptura şi mai mare. Ca nu cumva căutând să ridici pe cel căzut să-l faci să cadă şi mai jos». Preotul are de lucrat nu numai în privinţa aceasta, ci şi când e vorba de a aduce iarăşi la Biserică pe cei rătăciţi de la ea. Mai mult: trebuie să ne aducem pe noi în Biserică. «Pe noi înşine şi unii pe alţii» şi toată dragostea noastră! Nu îndrăznesc să zic chiar «viaţa noastră», dar toată dragostea noastră frăţească trebuie ca lui Hristos Dumnezeu să o dăm”.
Cuvântul ierarhului a motivat luările de cuvânt din partea preoţilor. Pentru a aduce la nivel de dezbatere probleme concrete, legate de tema generală a conferinţei, au fost invitaţi să se exprime slujitori sfinţiţi din eparhie care s-au remarcat îndeosebi printr-o rodnică lucrare pastoral-misionară şi catehetic-educaţională cu tinerii din parohiile în care au fost rânduiţi a sluji. Luările de cuvânt ale preoţilor au punctat diverse aspecte, concrete, din propria lor experienţă, care vin să demonstreze că, într-un timp al tendinţelor centrifuge şi al mesajelor tendenţioase şi menite a dezbina, tinerii simt că „Maica lor” – Biserica, îi iubeşte, îi ocroteşte, îi învaţă şi îi ajută să îşi deschidă aripile, pentru a se realiza din punct de vedere uman, social, profesional şi spiritual. Alăturăm câteva extrase din luările de cuvânt ale preoţilor-referenţi.
Tinerii doresc să comunice, dar în cheia acceptată de ei
„Problema tinerilor, azi, este una legată strict de comunicare. Noi, cei maturi trebuie să fim mai abili şi mai concentraţi în realizarea acestei virtuţi, de a comunica şi cu cei de clasa mică şi cu liceenii şi cu studenţii. În ultimele săptămâni am văzut şi pe reţelele de socializare şi în mass-media această dorinţă a tinerilor, de a comunica, dar în cheia acceptată de ei! Nu au nimic cu Dumnezeu, nu au nimic cu Biserica, nu au nimic cu instituţiile bisericeşti, dar aşteaptă mai mult de la noi. Am reţinut expresia aceasta pe care a postat-o pe Net un om avizat, care a spus un adevăr profund, cu referire la porunca pe care a dat-o Mântuitorul: când un păstor a pierdut o oaie, lasă pe cele 99 şi merge după cea căzută. Cred că acesta ar fi mesajul lor esenţial: tinerii din parohii au nevoie să le spună cineva că Dumnezeu este iertător şi că există oameni care îi iubesc gratis, nu cu bani. De aceea vă spun, în concret, şi că, între programele desfăşurate la parohia «Sf. Martiri Brâncoveni», ca şi şi la celelalte parohii gălăţene, pe 16 decembrie, cu binecuvântarea Înalttpreasfinţiei Voastre, se desfăşoră o amplă activitate filantropică, pentru copii care sunt lipsiţi de dragoste, în familii fără posibilităţi financiare. 100 de copii care nu au îmbrăcăminte şi încalţăminte vor primi daruri, pentru a putea merge la şcoală, din ianuarie”. (Pr. Costel Toma, parohia „Sfinţii Martiri Brâncoveni”, protoieria Galaţi)
Să valorificăm mai bine potenţialul parohiilor
în care păstorim
„S-ar cuveni să ne întrebăm mai des dacă nu cumva aşteptăm soluţii doar de sus în jos. ÎPS Părinte Casian a vorbit despre programele propuse de Sfântul Sinod al Bisericii noastre, precum „Hristos împărtăşit copiilor” sau „Alege Şcoala!”. Ar trebui să găsim soluţii şi răspunsuri şi de jos în sus, adică să găsim calea sau să valorificăm potenţialul parohiilor unde slujim. Multe parohii au spaţii sau terenuri pe care se pot construi centre sociale. La parohia «Naşterea Maicii Domnului» din Brăila, iniţial, am gândit un proiect de cantină socială. Clădirea s-a construit, dar acum este un centru de excelenţă. Din două şcoli foarte bune – Şcoala «Mihai Eminescu» şi Liceul Pedagogic au fost selectaţi tineri, care, în serii de câte 20 de copii, particip’ă la diverse programe care se apropie de genul «after school», dar este cu totul altceva. Este un fel de reactivare a «Şcolii din tinda bisericii», o revenire la vechea tradiţie a Bisericii noastre de a ne ocupa de educaţia celor tineri, pentru că de multe ori este o separaţie artificială între ceea ce numim educaţie laică şi educaţie religioasă, atâta vreme cât cele două sunt aspecte ale aceleaşi realităţi: educaţia. Care este una singură şi care sau este, sau nu este! Copiii primesc în fiecare zi o masă caldă, după aceea au întâlniri cu profesori de la principalele discipline: română, matematică, fizică, engleză, geografie şi petrec în compania acestor profesori cam o oră şi jumătate. Profesorii sunt în mare parte pensionari, dar odinioară profesori de elită ai oraşului, care acum se simt foarte utili şi mulţumiţi sufleteşte, deoarece pot împărtăşi în continuare din experienţa lor, din cunoştinţele lor, dar se şi contaminează de energia şi entuziasmul tinerilor cu care se întâlnesc. Rezultatele concrete? În primul rând e mult mai caldă relaţia tinerilor cu Biserica. Ei vin zilnic la biserică sau la umbra bisericii, participă şi la programul liturgic, dar într-un mod natural, într-un firesc care s-a cam pierdut. Ei vin din ce în ce mai mult cu prieteni de-ai lor, care sunt curioşi şi vor să cunoască ce se întâmplă şi care ne solicită să participe la program În al doilea rând părinţii sunt încântaţi: totul este absolut gratuit, copiii lor îşi petrec util timpul, în compania unor profesori de tradiţie şi foarte buni, nu în compania impersonală a calculatorului sau televizorului sau a telefonului mobil”. (Pr. Sorin Marinescu, parohia „Naşterea Maicii Domnului”, protoieria Brăila)
Tinerii, viitorul Bisericii
„Am aplicat în parohie îndemnul Preafericitului Părinte Patriarh, de a face un Acastist seara, în biserică. Vă spun sincer că am fost sceptic în prima zi; am crezut că nu voi avea cu cine să mă rog în biserică. Am fost surprins să văd, chiar din prima zi, 10-15 tineri care au veneau de la şcoală, cu ghiozdanele în spate. Auziseră la boxele din exterior că se face o slujbă şi au intrat. Unii au stat 5-10 minute, alţii au stat jumătate de oră în biserică. Apoi au venit mereu, firesc… Este un dar al lui Dumnezeu acesta! Se leagă de proiectul derulat vara aceasta, cu elevii seminarişti din zonă, sub coordonarea drei prof. Cristina Totolici de la Seminarul Teologic din Galaţi: o şcoală de vară, în cadrul căreia copiii şi tinerii au învăţat câte ceva din tainele zugrăvirii icoanelor (…) Iar acum ies din acest cadru minunat, pentru a vă prezenta, succint, un sondaj de opinie realizat în Franţa, ale cărui rezultate mi-au fost trimise de un fiu al eparhiei, drd. Petrişor Ghidu, care redactează o lucrare de doctorat la Strasbourg, pe tema «Educaţia religioasă a tinerilor din România». În Franţa, numărul creştinilor de confesiune catolică a scăzut de la 16% – în 1981 la 7,5% – în 2015. Pentru segmentul de vârstă 18-24 ani, astăzi doar 7,2% dintre tineri se mai declară catolici şi doar 2% declară că se mai roagă. Dacă adăugăm apoi şi faptul că numărul copiilor botezaţi până la 7 ani, în 1990 era de aproape 500000, iar acum, în 2015, este cu 40% mai mic, vedem că trebui să lucrăm mult, şi mai mult, pentru a ne îmbiserici tinerii, viitorul Bisericii”. (Pr. Vătafu Cătălin, parohia Pechea IV, protoieria Covurlui)
Biserica este a tinerilor. Tinerii sunt ai Bisericii
„Tinerii de la Nicoreşti nu au tablete, nu au instrumente foarte moderne de comunicare, dar în schimb au o căruţă cu un cal, maxim 2, cu care muncesc, pentru a-şi câştiga pâinea cea de toate zilele. Tinerii din zona Nicoreştiului sunt însă pozitivi în ceea ce priveşte Biserica. Percep Biserica drept o instituţie care le aparţine şi lor, deşi unii nu sunt tocmai cei mai buni bisericaşi. Dar ei se simt ai Bisericii. Respectă Biserica şi o iubesc! Sunt foarte receptivi la lucrările ce se derulează la biserica din sat, vin la muncă, ajută, se simt bine – «acasă» – în curtea bisericii (…) Problema socio-pastorală gravă a zonei este însă scăderea drastică a populaţiei, în special a numărului de tineri, care pleacă din sat la licee şi facultăţi şi nu se mai întorc, în general. Acum 5 ani, în parohia unde păstoresc erau 146 de case locuite, iar acum mai sunt doar 130 şi numărul e în continuă scădere. Iar în aceste case sunt tot mai puţini tineri”. (Pr. Ariton Vasile, parohia Vişina, protoieria Nicoreşti)
Tinerii se tem de întrebările lor, sau de răspunsurile Bisericii?
„Am constatat, adesea, o teamă a tinerilor de a pune întrebări preoţilor. În ideea de a găsi soluţii pastorale pentru rezolvarea acestei probleme, am înfiinţat un centru social, cu programe menite să vină în întâmpinarea problemelor tinerilor. De ani buni avem activităţi foarte frumoase, pe care le organizăm împreună cu şcoala – cu profesoara de religie şi cu alţi profesori din cancelarie. Am observat că, pe măsură ce stau mai mult în mijlocul tinerilor, ei au mai multă îndrăzneală să pună întrebări şi se simt mai apropiaţi de preot. Am pus accent pe excursii şi pelerinaje şi am observat cum copiii au început să vină la biserică. De asemenea, un alt lucru pe care l-am observat pe teren este că părinţii nu-i încurajează pe copii să vină la biserică, deoarece părinţii sunt ocupaţi cu grijile materiale şi atunci tinerii nu au un suport, în acest sens, din partea părinţilor. Ei fac ceea ce văd la părinţi: adică dacă părinţii nu îşi dedică timpul să vină la biserică, nici copiii nu vin şi astfel este un efort mai mare din partea noastră ca să reuşim noi să-i îndemnăm noi pe tineri să dea ei exemplu părinţilor”. (Pr. Sinca Marius, parohia Movila Miresei, protoieria Făurei)
O biserică plină de tineri
„Cu binecuvântarea ÎPS Părinte Casian am fost îndrumător duhovnicesc al ASCOR – Brăila şi, împreună cu tinerii brăileni şi cu alţi tineri din ţară am început organizarea taberelor naţionale studenţeşti. De-a lungul timpului, sute de studenţi din toată ţara şi din Basarabia au fost primiţi, găzduiţi şi omeniţi în satul unde păstoresc. Numărăm, până astăzi, neîntrerupt, 19 ediţii ale taberei de vară. De 20 de ani de când slujesc în parohia Viziru am constatat că tinerii sunt credincioşi, deştepţi şi disponibili să înveţe ceva nou, mai ales legat de cultul ortodox şi de viaţa Bisericii. Astfel, tineri de la diverse facultăţi din mediul universitar, care nu ştiau Liturghia, au învăţat muzică psaltică! Aşa am putut aduce tinerii la strană, pregătindu-i să poată merge în parohiile lor şi să cânte acolo la strană. Începutul a fost timid. Tinerii erau luaţi la ochi de oamenii din biserică. Femeile şi bătrânii îi priveau cu îndoială şi chiar critic, văzând că cei mai mulţi dintre «noii enoriaşi» nu cunosc regulile de intrare, de închinare şi de purtare din biserică. Am crezut că tinerii nu vor mai veni la biserică, din cauza acestor atitudini. Dar au fost consecvenţi, puternici şi, dimpotrivă, au început să vină din ce în mai mulţi! Biserica este acum plină de tineri! În perioada vacanţelor în special, cei care au terminat studiile şi cei care sunt încă la licee şi la facultăţi, vin acasă şi se constituie în două cete, la cele două străni. Într-o parte sunt băieţii şi într-o parte stau fetele; stranele sunt pline de peste 100 de tineri, care cântă antifonic. Şi cântă deosebit de frumos. Este ceva înălţător! Liturghia cu tinerii beneficiază de acest avantaj, are acest dar mare al prospeţimii. Iar eu am bucuria să slujesc cu un aşa cor, care cântă deosebit de frumos şi bine, Liturghia, Utrenia, Vecernia, Sfintele Taine, Paraclisul Maicii Domnului şi poate da răspunsurile liturgice la orice altă slujbă”. (Pr. Bănică Sică, parohia Viziru de Jos, protoieria Însurăţei)
Marea surpriză, în această conferinţă, a constituit-o prezenţa unor tineri titraţi, din cele mai reprezentative colegii naţionale şi licee gălăţene şi brăilene. Însoţiţi de dascălii lor de Religie, tinerii au fost invitaţii speciali ai ÎPS Chiriarh, la evenimentul bisericesc despre care se face vorbire. După ce au ascultat cu atenţie exemplificările aduse de preoţii antevorbitori şi au luat seama la cât de multe proiecte educaţionale derulează Biserica – în speţă Eparhia noastră, special pentru a-i ajuta, încuraja şi susţine, tinerii au fost invitaţi să îşi exprime opiniile în legătură cu acestea. Introducând-i la cuvânt, ÎPS Părinte Arhiepiscop le-a solicitat să arate, în special, care sunt aşteptările şi răspunsurile pe care le doresc de la preoţi, de la Biserică, la problemele care îi frământă, specifice vârstei, nivelului lor de cultură, aspiraţiilor lor. În cele ce urmează am selectat câteva dintre exprimările acestor tineri.
„Trebuie, într-adevăr, mai multă conlucrare şi mai multă comunicare între profesorii de religie şi elevi. E nevoie de mai multe activităţi, cu scopul de a crea această comuniune dintre elev şi profesor. Sesizez şi eu teama tinerilor de a pune întrebări, deoarece uneori profesorii nu acordă tinerilor acea încredere necesară lor. De exemplu, la ora de religie se pun întrebări legate de viaţă, legate de diverse alte probleme şi nu numai din sfera religioasă. Unii colegi au curaj şi arată problemele care îi frământă, dar unii rămân cu întrebările”. (Teofil, clasa a XI –a, Colegiul Naţional „Costache Negri”, Galaţi)
„Provin din mediul rural – din comuna Şuţeşti, judeţul Brăila şi vreau să precizez că, în comuna noastră biserica are un rol important. Pe mine, ca tânără, parohia m-a ajutat foarte mult, organizând multe activităţi sociale, în care eram implicaţi şi noi, tinerii. Cred că o formă de a atrage tinerii la bisericile parohiale o reprezintă organizarea unor astfel de mici grupuri de iniţiativă filantropică, sub conducerea preotului şi având ca ţintă cazuri concrete din parohie. Îmi doresc astfel de activităţi şi nu numai în biserici, ci şi la şcoală, vizând interacţiunea dintre profesori şi elevi şi parteneriatul dintre Şcoală şi Biserică.” (elevă la Colegiul Naţional „Nicolae Bălcescu”, Brăila)
„Mai întâi apreciez faptul că, deşi nu suntem de la seminar, atât de mulţi tineri, din diverse licee, am fost chemaţi aici să vorbiţi cu noi şi noi să dialogăm cu dumneavoastră. Este frumos şi lăudabil! Profit de acest lucru şi vreau să spun preoţilor: nu ezitaţi să cereţi tinerilor să se implice în viaţa Bisericii! Tinerii au nevoie să simtă că este nevoie de ei. Vor să fie chemaţi în biserici şi pentru altceva decât religia,credinţa – acestea vin cu timpul, deodată cu convingerea. Încercaţi să îi cooptaţi pentru un cor, poate pentru un cerc de lectură biblică sau liturgică, poate pentru alt gen de activităţi; încercaţi să-i apropiaţi, de exemplu, prin voluntariat, pentru o cauză umanitară”. (altă elevă de la Colegiul Naţional „Costache Negri”, Galaţi)
„Ştiu că, până acum s-a ridicat de mai multe ori problema tinerilor în Biserică. Acum şi aici doresc şi eu să ridic aceeaşi problemă. Consider că printre tinerii din ziua de astăzi sunt şi unii care nu au un caracter. Aceştia trebui cu adevărat ajutaţi, educaţi. Ei au nevoie să fie ascultaţi mai mult. Au nevoie de ajutor sufletesc şi nu numai. Au nevoie de respect şi de iubire. Şi toate acestea le pot afla mai ales în Biserică.” (Georgiana, clasa a XII-a, Colegiul Naţional „Mihail Kogălniceanu”, Galaţi)
ÎPS Arhiepiscop a apreciat mult sinceritatea, dar şi seriozitatea tinerilor – delegaţii unei generaţii care responsabilizează Biserica şi cheamă la regândirea strategiilor pastoral-misionare, dar mai ales la adaptarea discursului şi a lucrării duhovniceşti ale preoţilor la exigenţele timpului, într-un context socio-economic şi uman mult schimbat. Din aceste motive, ÎPS Sa a dat cuvântului dlui dr. Mirel Bănică, cercetător la Institutul de Istorie a religiilor al Academiei Române. Domnia sa a prezentat un referat pe tema „Biserica şi societatea astăzi”, arătând complexitatea problemelor cu care se confruntă Biserica Ortodoxă Română, în actualitate. Vorbitorul a arătat că societatea modernă se înstrăinează total de tradiţie, creându-şi o etică modernă proprie, care, de cele mai multe ori nu se pliază pe ethosul românesc creştin. Biserica trebuie să îşi promoveze mai mult uriaşa sa implicare social-filantropică şi lucrarea de terapie spirituală pe care o are în lumea românească dintotdeauna, dar cu mult mai bine sistematizată astăzi şi că trebuie să găsească soluţii la criza umană profundă pe care o traversează lumea – în general şi societatea românească – în particular, la început de mileniu III. Pledoaria sociologului s-a bucurat de atenţia sporită a preoţilor, care au primit, astfel, câteva dintre cele mai autorizate semnale asupra mutaţiilor sociale pe care le înregistrează istoria recentă şi pe care le resimte tot creştinul.
Concluziile întrunirii au fost formulate de Înaltpreasfinţitul Părinte Mitropolit Serafim, care a apreciat mult modul de organizarea şi felul în care au decurs lucrările conferinţei. Înaltul ierarh a arătat că Biserica se implică mult în a elabora strategii pastorale, dar şi sociale pragmatice pentru a susţine pe fiii săi duhovniceşti, amintind de complexul Program „Galaţi 2020”, pe care ÎPS Sa, împreună cu Chiriarhul Dunării de Jos şi cu reprezentanţi ai Bisericii Lutherane din Germania, cooptând autorităţile locale, cointeresând mediul de afaceri dunărean şi implicând Universitatea „Dunărea de Jos”, l-au elaborat şi lansat îm sprijinul în beneficiul creştinilor de la Dunărea de Jos. „Ţara sărăceşte când pleacă oamenii din ea, căutând o viaţă mai bună” a arătat ÎPS Sa, îndemnând preoţii la a-i consilia pe fiii lor duhovniceşti plecaţi departe de ţară, de casă, să îşi propună, la un moment dat, revenirea în Patria, Biserica şi Familia lor, redescoperind aceste tezaure părăsite sau uitate.
Prin realismul şi consistenţa luărilor de cuvânt, conferinţa preoţească din toamna anului 2015 a reuşit să deschidă inimile preoţilor, să îi motiveze la dialog continuu cu păstoriţii lor, să arate, fără emfază, roadele concrete ale muncii lor pastoral-misionar-sociale şi să creadă că, din darul lui Hristos, Care îi este cap, Biserica are capacitatea să găsească răspunsuri şi soluţii la problemele creştinilor, chiar şi în cele mai grele timpuri, care au fost şi odinioară şi cu care se confruntă şi în prezent.
A consemnat pr. dr. Lucian Petroaia