Directorul Institutului de Etnografie şi Folclor “Constantin Brăiloiu” al Academiei Române, acad. Sabina Ispas a răspuns invitaţiei Centrului de Studii Interdisciplinare “Sfântul Ioan Damaschin” al Facultăţii de Istorie, Filosofie şi Teologie al Universităţii “Dunărea de Jos” din Galaţi, în data de 13 noiembrie 2015, pentru a susţine o întâlnire cu membrii şi simpatizanţii centrului.
Conferinţa cu tema “Obiceiuri creştine şi tradiţii populare ale Sărbătorii Crăciunului”, a avut loc în Sala D 12 – Amfiteatrul „Prof. univ. ing. Constantin Năstase”, şi s-a bucurat de un numeros auditoriu din partea profesorilor universitari, intelectuali, studenţi şi elevi.
Doamna acad. Sabina Ispas are o impresionantă carieră etnografică naţională şi internaţională şi ne-a prezentat folclorul românesc ca pe un instrument fundamental al societăţii de a-şi descoperi şi construi propria identitate.
Viziunea sa asupra culturii tradiţionale româneşti este o imagine iudeo-creştină, mai ales în zona puternic latinizată a Valahiei, cu extindere până spre Buzău, care este şi un argument legat de prezenţa apostolică în areal.
Folclorul românesc este opera poporului creştin binecredincios, aflat într-un proces continuu de transformare, adaptare la realităţile contemporane fiecărei epoci, dar şi de conservare a liniei directoare specifice. De asemenea, este o lucrare în timpul biologic al fiecărui român, ca flux interior personal de energie activă, dar integratoare în veşnicia neamului nostru, având puterea experienţei bogate şi a descifrării sensului profund al epocilor istorice şi culturale pe care le-a parcurs.
Colindele autentice, tradiţionale, cu melodiile lor, încep în noaptea de Sfântul Andrei, iar cele douăsprezece zile festive cuprinse între seara de 24 decembrie şi soborul Sfântului Ioan Botezătorul din 7 ianuarie, sunt un sistem care, împreună, conţin factor comun al colindării: colindul de ceată bărbătească. Aceasta este o componentă importantă a culturii noastre, o reglementare şi repartizare a rolurilor de gen, existând oficianţii, care sunt grupurile bărbăteşti şi sarcinile rituale, care revin grupurilor de femei. Această distribuţie de sarcini din tradiţia populară românească arată funcţia femeii şi funcţia bărbatului în Biserică.
Cultura populară este un sistem activ, care generează alte sisteme. Dacă ceva se rupe în sistem se fracturează întregul, care nu poate exista fără o unitate culturală la nivelul purtătorilor culturii şi ai limbii române. Filoanele fundamentale ale sistemului sunt legate de viaţă, moarte, viaţă după moarte, relaţia omului cu transcendentul şi obligaţiile pe care le are omul faţă de creaţie. De aceea, tineri şi vârstnici pornesc la colindat în această perioadă a postului, simţind cu aceeaşi mare intensitate evenimentul Crăciunului, indiferent de timpul biologic individual, care îi diferenţiază, predominând trăirea spirituală în bucurie şi desfătare nematerială şi cerească.
Contribuţia fiecăruia dintre noi în această perioadă are o valoare inegalabilă, prin energiile lucrătoare puse în slujba neamului românesc, prin sensibilitatea artistică izvorâtă din suflete încercate de necazuri şi nevoi, dar şi prin bucuria vestirii celui mai important eveniment al omenirii, Naşterea Mântuitorului Iisus Hristos.
Conf. dr. ing. Lucia Balint