În ziua de 13 noiembrie ac a încetat din viață arhid. prof. univ. dr. Constantin Voicu, rector al Institutului Teologic de grad universitar din Sibiu, profesor de Teologie, apoi decan al Facultății de Teologie Ortodoxă din Oradea, reputat teolog şi om de ştiinţă.
Vestea a produs multă tristeţe şi la Departamentul Teologic al Facultăţii de Istorie, Filosofie şi Teologie din Galaţi, o parte din corpul profesoral cunoscându-l pe regretatul părinte profesor.
Părintele profesor Constantin Voicu (5 decembrie 1929 – 13 noiembrie 2015), conducător de doctorat la disciplina Patrologie şi Literatură Postpatristică la Facultatea „Andrei Şaguna” din Sibiu, autor de studii patristice şi manuale universitare de Patrologie s-a stins discret în ziua de prăznuire a marelui păstor de suflete, care a fost Sfântul Ioan Gură de Aur.
Pe buzele celor ce l-au vizitat pentru ultima oară a stăruit un singur cuvânt care l-a definit ca om: bunătatea. Această calitate a „părintelui Rector”, cum îi spuneau cei care l-au cunoscut din perioada când a deţinut cea mai înaltă funcţie de conducere în Facultatea de teologie sibiană, s-a manifestat prin disponibilitatea pentru dialog şi mai ales prin promptitudinea în a ajuta şi a dărui.
L-am cunoscut pe părintele profesor în perioada redactării tezei mele de doctorat sub coordonarea sfinţiei sale. Mi-a arătat colecţia de scrieri patristice editată de J.-P. Migne şi m-a învăţat cum s-o folosesc. Am remarcat căldura cu care îşi primea doctoranzii într-o originală bibilotecă, care părea un cadru de boem, şi care devenise un spaţiu al interiorizării şi al deschiderii către cei care-i cereau sfatul. În plan îndepărtat, adâncit într-un scaun, te primea cu un zâmbet fin, ştiind să creeze o atmosferă agreabilă. Împrumuta cu o detaşare nobilă cărţi rare şi reviste de specialitate. Corecta ca pedagog şi profesor, dar încuraja ca părinte. Fiind un om sensibil, semnala cu oarecare jenă aspecte legate de teze care trebuiau regândite şi rescrise. Avea simţul valorii, apreciind lucrările meritorii.
Am sesizat delicateţea de care dădea dovadă în timpul examinărilor obligatorii prin care treceau doctoranzii. Deşi făcea parte din comisiile de examinare, ca îndrumător, îi lăsa pe ceilalţi doi membri, care aveau specializări diferite, în domeniul istoriei bisericeşti, să-i examineze pe doctoranzii săi, sfinţia sa întrebându-i la urmă şi recomandându-le lucrări legate de temele pe care le cercetau. Rămânea sobru pe durata examinărilor, împărtăşindu-le parcă emoţiile şi numai după ce membrii comisiei apreciau prestaţia celor examinaţi, i se citea pe chip mulţumirea.
Părintele profesor Constantin Voicu i-a ţinut aproape de suflet pe cei pasionaţi de cercetarea Sfinţilor Părinţi ai Bisericii, urmărindu-le parcursul ştiinţific şi după încheierea stagiului doctoral. Şi-a dorit ca Patrologia să fie iubită, cercetată şi aprofundată de teologi, în calitatea ei de disciplină fundamentală la care fac referire toate celelalte discipline teologice.
La 13 noiembrie 2015 a mai plecat la ceruri un formator al şcolii teologice sibiene din vechea generaţie. Cei ce au respirat spiritul şagunian şi au cunoscut rigorile învăţământului teologic de elită au datoria morală de a adăuga la contribuţia ştiinţifică a părintelui profesor studii de referinţă prin care să continue cercetarea patristică românească.
Dumnezeu să-l odihnească pe Părintele Profesor Arhidiacon Dr. H. C. Constantin Voicu întru împărăţia Sa!
Lect. dr. Gina Luminiţa Scarlat,
Departamentul de Teologie, Galaţi