Ziua de 28 martie 2025 a fost marcată de un eveniment deosebit pentru Biserica Ortodoxă Română. La Mănăstirea Râmeț, a avut loc ceremonia de deshumare a moaștelor Sfântului Cuvios Dometie cel Milostiv. Slujba a fost săvârșită de către Înaltpreasfințitul Părinte Laurențiu, Arhiepiscopul Sibiului și Mitropolitul Ardealului și de către Înaltpreasfințitul Părinte Irineu, Arhiepiscopul Alba Iuliei.
În jurul orei 10, cei doi ierarhi împreună cu un impresionant sobor de preoți din întregul Ardeal, obștea mănăstirii, dimpreună cu maica stareța Apolinaria Barb și mulțime mare de credincioși au pornit către mormântul smerit al celui supranumit: apostolul moților. Cu multă smerenie, a început slujba de deshumare a sfintelor moaște. Duhul Sfântului ne‑a cuprins pe toți cei prezenți și ne‑a binecuvântat cu mireasma sfințeniei sale. Un prim dar și o mare răsplată pentru cei care s‑au învrednicit a fi martori ai acestui eveniment demn de Pateric. Cântarea liturgică, mai frumoasă ca niciodată, rugăciunile rostite de către arhierei, lacrimile credincioșilor prezenți, au încununat momentul solemn al dezvelirii sfintelor moaște ce au fost așezate într‑o micuță raclă de lemn. Întregul alai, în chemarea clopotelor, înmiresmat de fumul de tămâie și cu troparul Sfântului pe buze și în inimi, a pornit către biserica mănăstirii.
Slujba a continuat și în sfântul locaș ce s‑a dovedit neîncăpător pentru toți cei prezenți. Din fața Sfântului Altar, Părintele Dometie ne‑a binecuvântat pe toți prin arhiereii prezenți, ne‑a primit să îi sărutăm sfintele sale moaște și ne‑a încredințat de rugăciunile sale.
Printre cei prezenți s‑au numărat și slujitori din Arhiepiscopia Dunării de Jos, preotul Radian Spânu, paroh al Parohiei Târlele Filiu, preotul Nicușor Sorin Sandu, în calitate de fost slujitor al acestei parohii, și un tânăr vlăstar al obștii monahale de la Mănăstirea Măxineni, fratele Iustin Țopea. Uniți în evlavia pentru Sfântul Dometie, aceștia s‑au învrednicit să prezinte mesajul ÎPS Casian, Arhiepiscopul Dunării de Jos transmis cu acest prilej: „…Mă uit, mai întâi, în mine însumi, apoi în satul natal Bălănești din munții Buzăului isihaștilor primelor secole, dar și al sec. XIX și în satul unde a viețuit 20 de ani, Târlele Filiu de la Brăila, pe care l‑a adoptat cu toată familia și care îl cinstește astăzi drept cel mai rugător, sfânt, demn, evlavios și milostiv om de acolo, căci niciunul nu a plecat de acasă tânăr, spre a ajunge în Casa lui Dumnezeu din ceruri ca sfânt, iar pe pământ «odorul nostru neprețuit», care se roagă și Îi cere Domnului să ne miluiască și să ne ierte păcatele.
Mă uit tot în mine și aflu o icoană a doi prieteni, pe pământ, iar acum, unul în Cerul Sfințeniei și celălalt în admirație cu duhul, căci trupul său așteaptă Învierea la Mănăstirea «Sf. Brâncoveanu» de la Sâmbătata de Sus. Este fratele de duh, de iubire și de statornicie, Mitropolitul Antonie, părintele meu duhovnicesc. Și la mănăstirea Sâmbăta, nașul de călugărie al Sfântului Dometie, Sf. Cuvios Serafim urcă din mormânt în racla sfinților. Sfântul Dometie este călugăr, desigur, datorită curăției sale lăuntrice și darului arzător de mântuire, dar chemarea i‑a venit prin fratele său de duh și de viață înălțătoare, Mitropolitul Antonie. Așa a plecat, la chemarea fratelui, de la Târlele Filiu, în septembrie 1949, la Mănăstirea Prislop, unde Sfântul Cuvios Arsenie i‑a ajutat și, astfel, au intrat pe «poarta» cea strâmtă care duce la desăvârșire…
Mă închin cu venerație și cinstesc sfintele moaște ale celui mai nou sfânt isihast, odrăslit în Munții Buzăului, crescut în Câmpia Prescurii Bărăganului, la Târlele Filiu și așezat în «sfeșnicul» sfințeniei din Catedrala Munților Apuseni, ca să ne lumineze, să ne inspire și să Îl roage pe Dumnezeu pentru a rămâne în noi toată evlavia, toată râvna și toată iubirea sa jertfelnică de Dumnezeu, de Biserică, de neam și de Țara noastră!“
***
Stelian Manolache (cu numele său de mirean) s‑a născut în satul Mărculești, comuna Bălănești, județul Buzău, pe 15 octombrie 1924. Părinții săi, Ioan și Filofteia, au avut doisprezece copii, Stelian fiind cel de‑al patrulea.
Ca beneficiari ai reformei agrare din 1923, alături de multe alte familii din Bălănești, Nehoiu și Păltineni, familia sa a fost împroprietărită cu teren agricol în satul Târlele Filiu din județul Brăila. În anul 1937, a absolvit cele șapte clase ale școlii din satul Târlele Filiu, apoi plin de râvnă pentru Biserica lui Hristos, a urmat Seminarul Teologic din Buzău, pe care l‑a absolvit ca șef de promoție.
Părinții au fost apropiați de Biserică, și‑au crescut copiii cu responsabilitate, învățându‑i de mici dragostea de Dumnezeu și de aproapele. Astfel, tatăl, Ioan a fost consilier parohial; fratele cel mare, Gheorghe, a ajuns cântăreț bisericesc; fratele cel mic, Mihai, a devenit preot la Brașov; Eugenia, sora părintelui, de profesie învățătoare, a îmbrățișat viața monahală la Mănăstirea Râmeț, primind numele Eudoxia. După trecerea la cele veșnice a tatălui, mama părintelui a intrat și ea în mănăstire, primind numele Filotimia. Tânărul Stelian a primit bazele credinței creștine de la preotul Stelian Tiutiuca (primul preot al satului Târlele Filiu), primul său duhovnic și cel care l‑a îndrumat să aleagă Seminarul Teologic.
Între anii 1945‑1949, a urmat Facultatea de Teologie, fiind declarat licențiat, cu calificativul Excepțional, sub coordonarea părintelui profesor Dumitru Stăniloae, având ca temă de licență „Mărturisirea Ortodoxă a lui Petru Movilă. Studiu istorico‑exegetico‑dogmatic“.
În anul IV de facultate, tânărul Stelian a fost trimis, împreună cu colegii de an, în Ardeal, pe timpul vacanței de Paști, ca misionari pentru întărirea ortodoxiei în satele Teleac și Gurghiu din protoieria Reghin, județul Mureș.
La data de 6 august 1949, cu ocazia sărbătorii Schimbării la Faţă a Mântuitorului, teologul Stelian Manolache a fost hirotonit de către episcopul Andrei Magieru al Aradului în treapta de diacon în biserica Mănăstirii Hodoş Bodrog, iar în ziua de 7 august 1949, preot în capela reşedinţei eparhiale din Arad. Tot în aceeaşi zi, de 7 august 1949, este hirotonit ca diacon şi Leonida Plămădeală (viitorul Mitopolit Antonie al Ardealului)
La hramului Mănăstirii Prislop din data de 14 septembrie 1949, ambii sunt tunşi în monahism de către Episcopul Andrei Magieru, primul primind numele Dometie, iar cel de‑al doilea numele Antonie.
Este considerat ca fiind cel care a rectitorit Mănăstirea Râmeț prin formarea unei obști tinere și râvnitoare, alături de maica proinstareță Ierusalima, a reparat biserica veche și a extins corpul de chilii al mănăstirii.
Părintele Dometie avea să treacă la cele veşnice la data de 6 iulie 1975 în aceeași smerenie și jertfelnicie în care a trăit. În ciuda stării de sănătate precare, străbate pe jos drumul de la Teiuș către mănăstire, cu merindele atât de necesare obștii pe care o păstorea și, epuizat, se prăbușeste chiar în apropierea porții mănăstirii, dându-și obștescul sfârșit în prezența maicilor ce îl însoțeau.
Sfinte Cuvioase Dometie, roagă‑te pentru noi păcătoșii!
Pr. Nicușor Sorin Sandu