18 martie 1955 – binecuvântata zi când, în urmă cu 70 de ani, în Lopătarii din munții Buzăului, venea pe lume din binecredincioşii părinți Vasile și Rada Crăciun cel ce avea să devină Păstorul și Părintele clerului și credincioșilor de la Dunărea de Jos, slujitor neobosit, catehet neîntrecut și propovăduitor al cuvântului Adevărului, Înaltpreasfințitul Arhiepiscop Casian.
Din cele șapte decenii de viață, în ascultare deplină de Dumnezeu și Biserica Sa, jumătate au fost închinate, cu timp și fără timp, acestor meleaguri, în chip special slujirii oamenilor, care reprezintă, așa cum îi place să spună ierarhului nostru, adevărata comoară, fără de preț, a Eparhiei!
Momente de recunoștință în Catedrala Arhiepiscopală
Ce mod mai sublim, dar și folositor, să aniversezi o astfel de zi decât prin slujirea Sfintei Liturghii (a Darurilor înainte sfințite), săvârșită de Înaltpreasfinția Sa, înconjurat de toți cei care au dorit și au venit să participe la acest popas jubiliar, în biserica cea dintâi, Catedrala Dunării de Jos… atât de caldă și primitoare, pentru a cărei consolidare, restaurare și permanentă înfrumusețare Chiriarhul nostru veghează, cu pasiune și dedicare, de mai bine de 35 de ani, zi de zi, clipă de clipă!
Cu mintea și inima înălțate acolo, Sus, către Părintele luminilor, de unde ne vine „toată darea cea bună“, în armonia cântărilor line ce au însoțit ruga Arhipăstorului, monahi și monahii, preoți din administrația eparhială, de la protoierii și din numeroase parohii, credincioși de toată vârsta, elevi ai Seminarului Teologic, studenți teologi, dar și reprezentanți ai autorităților locale civile și militare au trăit emoția unei slujiri pline de pace, interiorizate, întoarse în sine, spre cele grăitoare de și pentru suflet, în căușul inimii, acolo unde Domnul Își face lăcaș…
Au fost clipe de har, trăiri ce aproape nu pot fi cuprinse în cuvinte, lumini de dincolo de zare, care au culminat cu bucuria împreună‑cuminecării, Ierarh și slujitori – în mare număr! ‑ în jurul Sfântului Prestol, cu Trupul și Sângele Domnului Hristos. Ca dar peste dar și bucurie adăugată la bucurie, la aceste momente liturgice au participat și ierarhi din eparhiile vecine, ce au ținut să participe și să fie împreună cu Înaltpreasfințitul Părinte Casian la împlinirea celor 70 de ani de viață: Preasfințitul Părinte Veniamin, Episcopul Basarabiei de Sud, Preasfințitul Părinte Vincențiu, Episcopul Sloboziei și Călărașilor, Preasfințitul Părinte Visarion, Episcopul Tulcii, cărora li s‑a adăugat și Preasfințitul Părinte Nectarie de Bogdania, Episcop‑Vicar al Arhiepiscopiei Chișinăului.
La slujirea Tedeumului, săvârșit în duh de frățească dragoste, dar și cu fastul binecunoscut, de Preasfințitul Părinte Episcop Vincențiu, s‑au adăugat ectenii de mulțumire și gânduri doxologice pentru darurile revărsate de Bunul Dumnezeu, prin Ierarhul nostru, asupra întregului popor drept‑măritor din cele două județe ale Eparhiei. Cum este cuviincios, la finalul acestui moment, s‑a dat citire mesajului transmis de Părintele Patriarh Daniel, prin glasul PS Părinte Vincențiu, care a dorit să sublinieze că, fiind născut în luna martie, aflată întotdeauna în timpul Postului Mare, viața ÎPS Părinte Casian se plasează în orizontul a două virtuți cardinale: jertfă și rugăciune!
„Iubiți, frați și surori în Domnul, dreptmăritori creștini,
Cu mare bucurie am poposit în această zi binecuvântată. Aniversăm astăzi cu mare bucurie ziua în care Domnul Dumnezeu, în preaștiința Sa, a rânduit să se nască un vrednic slujitor al Bisericii Sale, Înaltpreasfințitul Părinte Arhiepiscop Casian!
Înaltpreasfinția Voastră,
Născându‑Vă în această lună, Dumnezeu V‑a hărăzit rugăciunii și jertfei, căci luna martie întot deauna va fi în Sfântul și Marele Post. Născându‑Vă, dar în această lună, iată, Dumnezeu Creatorul V‑a arătat drumul pe care trebuie să‑l urmați și l‑ați urmat. Ați fost ascultător poruncilor Domnului și talanții pe care Vi i‑a dăruit Dumnezeu i‑ați înmulțit însutit și înmiit. Iată, atât smerenia mea, cât și Preasfințiții aici de față, am venit să mulțumim Preabunului Dumnezeu pentru bucuria de a vă cunoaște, de a vă ști prietenia, de a vă ști frățeasca dragoste pe care ne‑o arătați, atât nouă, celor din vecinătate, dar mai ales poporului dreptcredincios din această binecuvântată Arhiepiscopie.
Rog pe Bunul Dumnezeu să Vă dăruiască pacea Sa, să Vă dăruiască ani binecuvântați și binecuvântată lucrare arhipastorală și, iată, urărilor Preafericirii Sale ne adăugăm și noi, smeriții, dorindu‑Vă mult spor și bucuria de a fi împreună și de a lăuda pe Dumnezeu prin fapte și prin exemplul de viață pe care îl dați Înaltpreasfinția Voastră, care este cu adevărat o lumină, o făclie luminoasă pe care o aprindeți și o așezați într‑un loc înalt, care să lumineze tuturor celor care sunt într‑un întuneric.
Întru mulți și binecuvântați ani, Înaltpreasfinția Voastră!“
La finalul acestui moment, Preasfinția Sa i‑a oferit Înaltpreasfințitului Casian, din partea clerului și a slujitorilor Arhiepiscopiei Dunării de Jos, o frumoasă icoană reprezentând pe Sfântul Cuvios Dometie cel Milostiv de la Râmeț și Sfântul Preot Mărturisitor Constantin Sârbu, ambii cu origini în Eparhia Dunării de Jos. Mulțumind pentru darul oferit, cuvânt și imagine, Părintele nostru Arhiepiscop, vădit emoționat și marcat de alesele urări primite, a rostit următorul cuvânt: „Sunt profund recunoscător în fața iubirii pe care o arătați împreună față de mine astăzi, într‑o zi din Postul Sfintelor Paști, care este în primul rând închinată Sfântului Ierarh Chiril, Arhiepiscopul Ierusalimului, cel care a păstorit în timpul Sfântului Constantin cel Mare. Tânăr fiind, acesta a luat cunoștință de hotărârile primului Sinod Ecumenic de la Niceea și apoi a urmat în tron Arhiepiscopului Maxim, văzând cum se zidește biserica Sfintei Învieri la Ierusalim. Este ierarhul care a crescut odată cu zidurile acestei mărețe biserici, după ce s‑a descoperit Sfânta Cruce pe dealul Golgota. Atunci când construirea Bisericii Învierii s‑a finalizat, ierarhul Maxim s‑a dus spre Domnul, iar el, ucenicul Chiril, a rămas să slujească și să proclame slava Sfintei Învieri în Biserica ridicată pe Mormântul de viață dătător al Domnului și Dumnezeului și Mântuitorului nostru Iisus Hristos, mormânt care apoi a fost «așezat» în fiecare sfânt locaș, căci Biserica‑mamă, ca izvor al învierii, rămâne în comuniune cu Preasfânta Treime, prin Domnul Iisus Hristos, Cel răstignit și înviat «pentru noi și pentru a noastră mântuire» și Care, prin Sfântul Duh, i‑a trimis pe Sfinții Săi Apostoli să vestească: «Prin cruce, a venit bucurie la toată lumea»! Și iată că, astăzi, Dumnezeu a rânduit ca un alt arhiereu, care a slujit cu dragoste la cumpăna dintre dictatură și libertate în România, la Așezământul «Sfântul Mare Mucenic Gheorghe» al Patriarhiei Române din Ierusalim, ca reprezentant al Sfântului Sinod la Așezămintele românești din Țara Sfântă, de la Ierusalim și de la Betleem, Preasfințitul Părinte și frate Vincențiu al Sloboziei și Călărașilor să săvârșească rugăciunea de mulțumire împreună cu frații noștri ierarhi apropiați sufletește, dar și teritorial, în Eparhiile din vecinătate și din Basarabia. Să înălțăm împreună o luminoasă rugăciune, aducându‑ne astăzi Preasfințitul Părinte Episcop Vincențiu o dublă bucurie:
Prima vine prin prezentarea mesajului Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, pentru că Eparhia pe care o păstorește Preasfinția Sa face legătură între Eparhia Dunării de Jos și Arhiepiscopia Bucureștilor, Mitropolia noastră și Patriarhie. Nu putea să fie altcineva care să aducă atât de aproape de noi și Sfânta Patriarhie, și Eparhia păstorită cu atâta dinamism și noblețe de către Preasfinția Sa. Nu în ultimul rând, se află într‑o comuniune de nedezmințit cu Eparhia noastră, Preasfințitul Părinte Visarion al Tulcii, cu eparhie ruptă din trupul acestei eparhii și Preasfințitul Părinte Veniamin, păstor al unei alte părți desprinse din aceeași eparhie a Dunării de Jos, Episcopia Basarabiei de Sud, pe care o păstorește cu atâta demnitate.
Dar este și a doua bucurie nespusă, deoarece administrația eparhială și preoțimea Arhiepiscopiei Dunării de Jos a luat cunoștință astăzi de o minune mare! În momentul când stăm aici, sunt scoase la iveală din mormânt moaștele Sfântului Cuvios Părinte Dometie cel Milostiv de la Râmeț, buzoian prin origine, crescut 20 de ani la Târlele Filiului – jud. Brăila, foarte aproape de Slobozia, care va fi, fără îndoială, ocrotitor spiritual nu doar al Râmețului. Noi arătăm aici, împreună cu Preasfințiții frați, icoana Sfântului Dometie, căci Sfântul Dometie a arătat că Munții Buzăului și ai isihasmului, Câmpia Bărăganului prescurii și moții Munților Apuseni din Transilvania, împreună cu Basarabia, fac una pentru totdeauna, într‑o patrie unică în «una, sfântă, sobornicească și apostolică Biserică», la 140 de ani de la dobândirea autocefaliei sale, apoi a unității depline, iar unitatea deplină a tuturor românilor e pecetea de acum 100 de ani peste patriarhatul Bisericii Ortodoxe Române.
Totodată, pomenim un copil orfan, ca și Sfântul Ioan Iacob de la Neamț, născut în localitatea Cavadinești din județul Galați, crescut de o bunică care a vândut vaca aici, în orașul Galați, pentru a‑și ajuta nepotul deosebit de inteligent și extraordinar de muncitor să urmeze studii de teologie, Sfântul Preot Mărturisitor Constantin Sârbu, care a reușit să zidească, dincolo de umilințele unei copilării fără părinți, peste necazurile și luptele lui pentru unitatea credinței și a poporului, clădind în pușcării stâlpi ai românismului și ortodoxiei, iar apoi ridicând, în București, catedrala din Bariera Vergului și terminând ca slujitor în biserica Sapienței sau a înțelepciunii, arătându‑ne tuturor cât de mult a lucrat Dumnezeu în vremuri grele atât prin preoții de mir, cât și prin cinul monahal.
Iată, închin ziua de astăzi Preafericitului Părinte Daniel, ierarhilor din Sfântul Sinod, cinului monahal, preoților de mir și, îndeosebi, credincioșilor, «buchetului coroanei», cum zicea Preafericitul nostru de vie amintire Patriarh Teoctist! Cei ce ați venit astăzi, aici, cu siguranță ați primit darul luminii celei adevărate și al duhului ceresc, așa cum mărturisim la finalul Sfintei Liturghii, căci «pe dătătorul de bunăvoie, îl iubește Domnul»! Nu pot să spun decât atât: viața mea este viață din viața Bisericii și a poporului român și jumătate din ea s‑a dăltuit în realitățile Dunării de Jos, fiind dedicată acestei frumoase părți din țară, lucrând împreună cu dumneavoastră, atât cât se poate și cum se poate, spre slava lui Dumnezeu, spre binele și unitatea poporului român, căruia în momente de unitate și nu de dezbinare, smerit, Îi închin slujirea de până acum și, cât Dumnezeu va mai dori, smeritele mele puteri, așa cum spunea un ierarh: «Voi sta și eu smerit sub drapelul ortodoxiei românești și al patriei noastre iubite»“.
Expoziție cu Imagini‑reper ale unei Biografii slujitoare
Ceasurile de rugăciune și închinare din Catedrală s‑au prelungit în duh de bucurie duhovnicească la Palatul Episcopal, astăzi Muzeul Istoriei, Culturii și Spiritualității Creștine, unde cei prezenți au avut ocazia de a se împărtăși, vizual, în cadrul expoziției pregătite de lucrătorii acestei instituții, cu imagini reprezentative din timpul formării sale ca teolog, întâlniri binecuvântate și dialoguri cu mari duhovnici și părinți ai Ortodoxiei românești, unii dintre ei fiind astăzi canonizați, etape importante din parcursul slujirii ÎPS Părinte Casian aici, la Dunărea de Jos, dar și în multe alte locuri, cu ocazia unor vizite frățești din și în alte Biserici Ortodoxe sau a unor întruniri creștine internaționale, precum și de la evenimente cu caracter cultural‑spiritual marcante, inclusiv prezența în cadrul Eparhiei a unor personalități din viața socială și academică. Ghid al acestei expoziții a fost însuși ierarhul aniversat, care a subliniat că „fiecare dintre aceste fotografii are o încărcătură deosebită, reprezintă un eveniment spiritual în sine, putând sta și povesti multe ore pe marginea fiecăreia dintre ele“.
de la Dunărea de Jos
Cu această ocazie, a fost invitat să ia cuvântul dl. prof. dr. Ionel Cândea, membru corespondent al Academiei Române, care a adresat cuvenitul mesaj de felicitare din partea membrilor Adunării și Consiliului Eparhial și a evidențiat câteva dintre cele mai semnificative momente și proiecte de succes din arealul bisericesc și cultural‑istoric, inițiate și desfășurate de chiriarhul Dunării de Jos, pe parcursul celor 35 de ani, în special cele din cealaltă jumătate a Eparhiei, la Brăila și în județul cu același nume. În continuare, domnia sa a prezentat auditoriului albumul aniversar intitulat „Plugărind în țarina inimii și semănând pe ogorul minții“, realizat cu prilejul acestui jubileu de o echipă de redactori din cadrul Permanenței Consiliului Eparhial, album ce cuprinde, pe fondul unor imagini de la diverse evenimente semnificative din timpul slujirii Arhipăstorului nostru, mesaje și aprecieri din partea membrilor Sfântului Sinod, în frunte cu Preafericitul Părinte Patriarh Daniel, Dl Academician Ioan Aurel Pop, președintele Academiei Române, Pr. Prof. Dr. Viorel Ioniță, consilier patriarhal onorific, Pr. Prof. emerit Dr. Ștefan Buchiu, vicar eparhial onorific al Arhiepiscopiei Bucureștilor, Pr. Lect. Dr. Cosmin Pricop, decanul Facultății de Teologie „Justinian Patriarhul“ din București, Pr. Prof. Univ. Dr. Vasile Mihoc, Pr. Conf. Dr. Ioan Bizău, Acad. Victor Spinei, președintele Secției Istorice și Arheologice a Academiei Române, Prof. ing. Nicolae Noica, membru de onoare al Academiei și directorul Bibliotecii Academiei Române, Prof. Univ. Dr. Alexandru Vlad Ciurea, membru de onoare al Academiei Române, Prof. Univ. Dr. Ionel Cândea, membru corespondent al Academiei Române, Dr. Ioana Feodorov, Institutul de Studii Sud‑Est Europene al Academiei Române, Prof. Univ. Dr. Mihnea Costoiu, Rectorul Universității Politehnica din București, Conf. Univ. Dr. Adrian Lemeni, conducătorul Școlii Doctorale din cadrul Facultății de Teologie „Justinian Patriarhul“, București, Ştefan Dascălu, MA DPhil (Oxon), Associate Researcher in Immunology, University of Oxford, Prof. Univ. Dr. Nicu Gavriluță, Universitatea „Al. I. Cuza“, Iași, Grigore Ilisei (Iași), Prof. Univ. Dr. Virgil Nistru Țigănuș (Galați), Conf. Univ. Dr. Mirel Bănică, Universitatea „Dunărea de Jos“ – Galați, Maica Anastasia Buda, Mănăstirea Ghighiu ș.a. Pe lângă acest dar de album, prin contribuția deosebită a pc. pr. dr. Alexandru Bulgaru, consilier cultural, a pc. pr. Gabriel Mungiu, secretar eparhial și talentul înfrumusețării iconice, șlefuit prin multă rugăciune și osteneală, ale maicii Ecaterina Chicoș și ale dlui Marian Haivaniuc, sprijiniți de ostenitorii tipografiei eparhiale „Candela cuvântului“, au fost editate și tipărite într‑o frumoasă haină editorială, dar și cu legătorie de artă, colecția celor 5 volume „Plugărie din țarina inimii“ și Calendarul cu meditații zilnice și îndemnuri de folos, aparținând ÎPS Părinte Casian, extrase din volumele sus‑amintite.
La toate aceste frumoase și hrănitoare de suflet sinaxe liturgice și duhovnicești, se adaugă, cu siguranță, și multe alte gânduri, emoții și sentimente trăite, în această zi, în taina inimii de slujitorii și dreptmăritorii creștini ai Dunării de Jos și înălțate ca prinos de mulțumire Bunului Dumnezeu pentru chipul exemplar al Ierarhului ‑ Părinte și Păstor, mistuit de râvna Casei Domnului, pururea însetat de sfânta și curățitoarea rugăciune, de învățăturile Sfintei Scripturi și ale Sfinților Părinți, nu doar așezate pe tronul minții sale, ci mai ales împărtășite, oferite și semănate în ogorul sufletelor celor pe care zilnic Înaltpreasfinția Sa îi caută și îi cheamă spre a‑i lumina și a se bucura împreună de Cuvântul Evangheliei, de harul sfințitor al Tainelor Bisericii lui Hristos, spre a se sfinți astfel „sufletele și trupurile tuturor, cu sfințire neștearsă“, spre a înmulți talanții primiți de la Dumnezeu, prin educație, cultură, filantropie, în școlile teologice ‑ Seminar și Facultate, la ora de Religie și, mai ales, în numeroasele biserici și așezăminte înființate și ridicate in timpul arhipăstoririi ÎPS Sale, prin jertfa preoților și a credincioșilor. Prin care și pentru care a rămas nedezmințită promisiunea și efigia spirituală dăltuită în inimile celor ce au fost prezenți în urmă cu 35 de ani la hirotonia întru arhiereu a Părintelui Arhiepiscop Casian: „Pentru voi sunt episcop, dar împreună cu voi sunt creștin!“
Și noi, cei ce vremelnic slujim în casa redacției Revistei eparhiale „Călăuză ortodoxă“, într‑o inimă și într‑un glas, îi urăm: „ÎNTRU MULȚI ANI, BUNI ȘI PLINI DE LUMINA HARULUI DUHULUI SFÂNT, ÎNALTPREASFINȚITE PĂRINTE ARHIEPISCOP!“
Pr. Gelu Aron,
consilier administrativ-bisericesc