Pomenire, cinstire, recunoştinţă
Începutul lunii decembrie a anului 2024 a adus iarăşi, în inimile rugătoare ale multor monahi, preoţi şi credincioşi, chipul hieratic al neuitatului episcop vicar Gherasim Cucoşel Putneanul, pe care Arhiepiscopia Sucevei şi Rădăuţilor l‑a evocat şi pomenit, la 100 de ani de la naştere şi la 20 de ani de la trecerea lui la Domnul, printr‑un dens şi bine organizat program eparhial, cu deschidere naţională. Cu binecuvântarea ÎPS Arhiepiscop Calinic al Sucevei şi Rădăuţilor, evenimentul a fost pregătit temeinic şi derulat sistematic de o echipă de truditori imimoşi ai Centrului Eparhial de la Suceava, coordonaţi de PS Episcop‑vicar dr. Damaschin Dorneanul, secondat de consilierul de resort, preotul drd. Constantin Ciprian Blaga.
Manifestările au început la mănăstirea Putna, în seara zilei de 4 decembrie, prin prezentarea filmului documentar „O viaţă sub semnul crucii“, pe care Trinitas TV, cu binecuvântarea Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, l‑a realizat spre a saluta acest eveniment din viaţa duhovnicească a Arhiepiscopiei Sucevei şi Rădăuţilor. Programul a continuat în ziua de 5 decembrie, cu un simpozion naţional la care au fost invitaţi stareţi de mănăstire, monahi, preoţi, cadre didactice universitare, oameni de cultură sau simpli credincioşi care l‑au cunoscut pe ierarhul pomenit şi au dorit să aducă propriile mărturii despre viaţa şi personalitatea acestuia. Simpozionul a fost prezidat de trei ierarhi ai Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române: PS Timotei Prahoveanul ‑ Episcop‑Vicar al Arhiepiscopiei Bucureştilor şi delegatul Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, PS Macarie ‑ Episcopul Românilor Ortodocşi din Europa de Nord şi PS Episcop‑vicar Damaschin Dorneanul ‑ gazda evenimentului împreună cu pcuv arhim. Melchisedec Velnic, stareţul mănăstirii Putna. Sesiunea inaugurală s‑a deschis cu mesajul Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, intitulat „Episcopul‑Vicar Gherasim Putneanul – un chip luminos peste timp“, care a fost citit de PS Episcop‑vicar Timotei Prahoveanul. Au fost prezentate mesajul ÎPS Arhiepiscoip Calinic al Sucevei şi Rădăuţilor şi cel al dlui Ciprian Olenici, ministru secretar de stat la Secretariatul de Stat pentru Culte şi au rostit alocuţiuni inspirate cei trei ierarhi prezenţi, arhimandritul Melchisedec, stareţul Putnei şi scriitorul Grigore Elisei. S‑a remarcat şi mesajul telefonic al ÎPS Părinte Arhiepiscop Casian al Dunării de Jos, care a realizat un portret quasi‑iconic al episcopului Gherasim, impresionând pe cei prezenţi prin căldura caracterizării, din prisosul inimii.
În continuare au fost lansate mai multe volume, pe care Editura Crimca a Arhiepiscopiei Sucevei şi Rădăuţilor le‑a pregătit şi tipărit întru cinstirea episcopului de vie memorie Gherasim Putneanul.
În partea a doua a zilei, într‑o sesiune densă, prezidată de PS Damaschin Dorneanul, au fost prezentate, de către referenţi din ţară (între care şi semnatarul rândurilor de faţă) şi din Eparhia‑gazdă, comunicări emoţionante care au reconfigurat, din diverse unghiuri, chipul duhovnicesc al episcopului Gherasim.
În ziua de 6 decembrie, în Arhiepiscopia Sucevei şi Rădăuţilor, deodată cu prăznuirea Sfântului Ierarh Nicolae s‑a făcut şi pomenirea episcopului Gherasim Putneanul, în cadrul Sfintelor Liturghii arhiereşti săvârşite la Catedrala „Sfântul Gheorghe“ din Suceava şi la mănăstirile Putna, Bogdana şi Cămârzani. La mănăstirea din urmă, ctitorită de ierarhul pomenit, după Liturghie şi după parastasul săvârşit la mormântul acestuia, s‑au lansat patru volume de „Memorii“, cuprinzând consemnări ale PS Gherasim de pe parcursul a circa patru decenii din viaţa sa. Programul a mai cuprins inaugurarea Muzeului „Episcop Gherasim Putneanul“ din incinta mănăstirii Cămârzani şi atribuirea numelui episcopului, Şcolii Gimnaziale din Vadu Moldovei şi unei străzi din oraşul Rădăuţi.
Episcopul‑Vicar Gherasim Cucoşel:
coordonate bio‑bibliografice
S‑a născut la 30 mai 1924, în satul Bogdăneşti din comuna Râşca, pe atunci în jud. Baia (azi jud. Suceava), primind la botez numele de Ioan. În anul 1945 a intrat, ca novice, în obştea schitului Boureni, fiind tuns în monahism la mănăstirea Neamţ, cu numele Gherasim (1946) şi în acelaşi an hirotonit întru diacon. În 1952 a primit harul Preoţiei, slujind ca ieromonah la mănăstirea Neamţ. A urmat cursurile Seminarului Teologic de la Mănăstirea Neamţ (1949‑1953), apoi pe cele ale Institutului Teologic de Grad Universitar din Bucureşti (1953‑1957), având şansa de a studia cu cei mai de seamă profesori din teologia românească, din toate timpurile: părintele profesor Dumitru Stăniloae, academicienii Teodor M. Popescu şi Alexandru Elian, preoţii profesori Ioan Gh. Coman, Iustin Moisescu, Vladmir Prelipceanu, Petru Rezuş, Ioan Rămureanu, Ene Branişte, Gheorghe Moisescu, Constantin Pavel şi Mircea Chialda, profesorii Nicolae Lungu şi Nicolae Chiţescu. A avut o scurtă slujire de profesor la Seminarul Teologic Monahal de la mănăstirea Neamţ (1957‑1959), dar mai cu seamă a strălucit ca iconom vrednic în ascultările de egumen al mănăstirii Neamţ (1957‑1962) şi stareţ al mănăstirii Putna (1962‑1977). În data de 25 iunie 1977 a fost hirotonit întru arhiereu‑vicar al Episcopiei Aradului, cu titlul „Hunedoreanul“, slujind acolo până în 1985. Din anul 1985 a fost transferat la Eparhia Buzăului, ca arhiereu‑vicar cu titlul „Vrânceanul“, unde a slujit până în 1992. Ultima etapă a vieţii sale a fost slujirea de episcop‑vicar al Arhiepiscopiei Sucevei şi Rădăuţilor (1992‑2004), având titlul de „Putneanul“. În anul 2004 a trecut la Domnul, fiind înmormântat la mănăstirea Cămârzani, ctitoria sa.
Opera sa scrisă cuprinde mai multe volume, dintre care amintesc aici: Catalogarea manuscriselor româneşti din biblioteca mănăstirii Secu (Editura Arhiepiscopiei Sucevei şi Rădăuţilor, Suceava, 1994, 76 pp.), Cuvinte şi tâlcuiri arhiereşti (Grupul editorial Muşatinii – Bucovina viitoare, Suceava, 1999, 162 pp.), În duhul evlaviei ortodoxe (Editura Geea, Botoşani, 1999, 136 pp.), Mierea din drumul pelinului. Convorbiri după vecernie (Editura Geea, Botoşani, 2000, 200 pp.), Iarba din roata amurgului. Alte convorbiri de seară (Editura Geea, Botoşani, 2001, 238 pp.), Tămâie şi exil. Dialoguri despre pribegia fraţilor (Editura Geea, Botoşani, 2003, 268 pp.) – ultimele trei în colaborare cu pr. Constantin Hrehor, Tihna însemnărilor (Editura Arhiepiscopiei Sucevei şi Rădăuţilor, Suceava, 2004, 250 pp.). Cu binecuvântarea ÎPS Arhiepiscop Calinic, cu prilejul pomenirii episcopului‑vicar Gherasim Putneanul la 100 de ani de la naştere, Arhiepiscopia Sucevei şi Rădăuţilor a republicat, în condiţii grafice deosebite, toate cărţile acestuia, împreună cu alte volume de evocări, memorii şi documente.
Legături duhovniceşti
ale episcopului Gherasim cu Eparhia Dunării de Jos
Ca elev seminarist la Neamţ, între profesorii pe care ierodiaconul de atunci Gherasim Cucoşel i‑a avut s‑au aflat episcopul Eugeniu Laiu şi arhimandritul Benedict Ghiuş, care urmaseră cursurile teologice la Seminarul „Sfântul Apostol Andrei“ din Galaţi (între anii 1911‑1918, 1919‑1926); în promoţia sa i‑a avut colegi, printre alţii, pe arhiepiscopul Lucian Florea şi pe arhiepiscopul Epifanie Norocel, ambii ‑ ulterior ‑ arhierei‑vicari ai Arhiepiscopiei Tomisului şi Dunării de Jos.
Destul de tânăr fiind, a cunoscut şi direct zona Dunării de Jos în anul 1943, în timpul războiului, când a fost repartizat ca telegrafist în zona Tecuci‑Galaţi, cu misiunea „de a identifica avioanele inamice şi a transmite mesaje la centru – Bucureşti, pentru a se pune în gardă aviaţia şi antiaeriana, să le întâmpine cu foc“, scrie în cartea sa, Mierea din drumul pelinului; îşi aminteşte, cu bucurie duhovnicească, despre faptul că el şi ceilalţi soldaţi ajutau oamenii din satele zonei Tecuci la diverse treburi şi că duminica participau cu toţii la Sfânta Liturghie, de multe ori prezenţa sa la strană sau la unele servicii, alături de preoţi, fiind salutară, dată fiind lipsa dascălilor de la bisericile parohiale, atunci concentraţi pe front.
În mai multe locuri din cărţile sale aminteşte de o legătură de suflet specială pe care a avut‑o cu episcopul Chesarie Păunescu al Dunării de Jos şi scrie cu veneraţie şi adâncă cinstire despre fericitul întru pomenire Patriarh Nicodim Munteanu, în tinereţile sale director al Seminarului Teologic „Sfântul Andrei“ din Galaţi, arhimandrit de scaun al Eparhiei Dunării de Jos şi ucenic al episcopului Pimen Georgescu.
Din însemnările episcopului Gherasim aflăm şi că, în toamna anului 1984, arhiepiscopul dr. Antim Nica al Tomisului şi Dunării de Jos l‑a dorit ca vicar al eparhiei de la Dunăre şi Mare, dar decizia Sfântului Sinod a fost alta: în octombrie acelaşi an, ca episcop vicar al Arhiepiscopiei Tomisului şi Dunării de Jos a fost ales arhimandritul Lucian Florea, cu titlul „Tomitanul“, iar arhiereul vicar Gherasim a fost transferat de la Arad la Buzău, primind titlul de „Vrânceanul“ şi conlucrând cu episcopul titular Epifanie Norocel, de origine din Mălini ‑ Suceava şi care slujise ca episcop vicar în Arhiepiscopia Tomisului şi Dunării de Jos (1975‑1982).
În perioada cât a slujit la Eparhia Buzăului (1985‑1992), arhiereul Gherasim Vrânceanul a liturghisit de multe ori în biserici din oraşul şi judeţul Brăila, care făceau parte din episcopia al cărei arhiereu vicar era. În prezent, judeţul Brăila este parte din trupul istoric al Arhiepiscopiei Dunării de Jos, dar preoţii mai bătrâni şi unii credincioşi brăileni îşi amintesc încă de prezenţa duhovnicească şi de slujirea luminoasă ale arhiereului vicar Gherasim Vrânceanul, în anii 1985‑1992, în parohiile şi bisericile din această parte de ţară.
Cea mai de seamă dintre legăturile sale cu Dunărea de Jos se circumscrie zilei de 18 februarie 1990, când Gherasim Vrânceanul, arhiereu‑vicar al Episcopiei Buzăului a slujit, împreună cu arhiepiscopul de vie memorie dr. Antim Nica al Tomisului şi Dunării de Jos şi cu episcopul vicar Lucian Tomitanul, la Sfânta Liturghie, în biserica „Sfântul Nicolae“ din Galaţi, în cadrul căreia a fost hirotonit, întru arhiereu‑vicar al Eparhiei de la Dunăre, arhimandritul dr. Casian Crăciun, cu titlul „Gălăţeanul“. Participarea arhiereului vicar de la Buzău nu era întâmplătoare: îl cunoştea bine pe arhimandritul ipopsifiu încă din vremea când acesta era elev seminarist şi îl vizita la mănăstirea Putna sau la mănăstirea Gai şi din vremea când acesta fusese inspector patriarhal pentru învăţământul teologic. Datorită acestor strânse legături duhovniceşti, de atunci, din februarie 1990, de la momentul primirii harului arhieriei şi până în prezent, ÎPS Părinte Arhiepiscop Casian al Dunării de Jos poartă o pioasă amintire episcopului Gherasim şi îl pomeneşte ca pe unul dintre ierarhii hirotonisitori ai săi, ca pe un ,„naş de arhierie“.
Nu în ultimul rând, cu mare plăcere amintesc aici de momentul prezenţei episcopului Gherasim Putneanul la Catedrala din Galaţi, în zilele de 20 şi 21 octombrie 2001, când Eparhia Dunării de Jos a înscris în istoria ei recentă cel mai mare pelerinaj organizat vreodată în oraşul de la Dunăre (cca 700.000 de pelerini, conform cifrelor estimate atunci de autorităţi!), prilejuit de aducerea, la Galaţi şi Brăila, a raclei cu Brâul Maicii Domnului, de la mănăstirea Kato Xenia (Grecia). Însoţit de arhidiaconul său fidel, părintele Florin Lavric, episcopul Gherasim ‑ delegatul Mitropolitului Moldovei şi Bucovinei de atunci, actualul Părinte Patriarh Daniel ‑ a slujit Sfânta Liturghie la Catedrala din Galaţi, împreună cu ÎPS Arhiepiscop Casian şi cu alţi ierarhi prezenţi, însoţind apoi racla cu Brâul Preacuratei în procesiunea de la Catedrală, pe strada Domnească şi până în port, apoi din Portul Galaţi până la Tulcea cu şalupa rapidă, oraşul reşedinţă al Episcopiei Tulcii de astăzi fiind punctul de plecare al unei alte etape de pelerinaj al cinstitului Brâu, în Dobrogea. În revista Călăuză Ortodoxă, nr. special editat de Episcopia Dunării de Jos, cu prilejul aducerii brâului Maicii Domnului la Galaţi şi Brăila, 19‑21 octombrie 2001, în articolul „Brâul Maicii Domnului a binecuvântat Eparhia Dunării de Jos“ am consemnat – sub semnătura „Participant“ – întregul eveniment.
Semnificativ şi important este faptul că în anii 2001 – 2002, când în Brăila se construia una dintre cele mai frumoase Catedrale din România, astăzi finalizată şi pictată, episcopul Gherasim Putneanul a reuşit să procure o parte importantă din lemnul pentru schelele necesare construcţiei, pe care l‑a dăruit prin intermediul mănăstirii Putna. Printr‑o scrisoare olografă, datată 25 ianuarie 2002, pe care o păstrez în arhiva personală, am fost rugat de PS Sa să fac înştiinţările necesare către Protoieria Brăila şi către parohia respectivă, pentru preluarea materialului lemnos.
Când episcopul Gherasim a împlinit 80 de ani (30 mai 2004), ÎPS Părinte Arhiepiscop Casian a dispus realizarea unui material de cinstire a acestui ierarh venerabil, iar periodicul nostru eparhial s‑a onorat, publicând un articol sub titlul „Preasfinţitul Gherasim Putneanul – octogenar“. Păstrez în inima mea, cu scumpătate, vocea slabă (era cu şase luni înainte de moarte), dar caldă şi fermă cu care PS Sa mi‑a mulţumit pentru micul dar oferit la acea zi aniversară, ce avea să fie ultima de acest fel din viaţa sa pământească.
Cu durere amintesc şi de faptul că părintele nostru Arhiepiscop Casian a participat (9 decembrie 2004) la slujba pogribaniei vlădicăi Gherasim, săvârşită la mănăstirea Cămârzani de către Preafericitul Părinte Patriarh Daniel – pe atunci mitropolit al Moldovei şi Bucovinei – în mijlocul unui mare sobor de arhierei, ieromonahi şi preoţi, la slujbă fiind de faţă monahi, monahii şi popor în număr mare. Prin bunăvoinţa Părintelui Arhiepiscop Casian, căruia îi mulţumesc şi acum, am participat şi eu la slujba de înmormântare a duhovnicescului episcop Gherasim, care aşteaptă ceasul Învierii de Obşte în pământul strămoşilor săi, devenit vatră mănăstirească şi cimitir al Cămârzanilor. Revista eparhială a găzduit articolul dedicat acestui moment, publicat sub titlul „PS Episcop vicar Gherasim Cucoşel Putneanul a plecat la Domnul. «Om al rugăciunii, chip senin, misionar dinamic»“ .
Rugăciune şi neuitare
Felul în care episcopul Gherasim este pomenit, la acest dublu soroc, este o mare lecţie care, în simpozionul de la Putna, a fost definită ca „anamneza care tămăduieşte amnezia“. Dacă în plan social adesea oamenii uită ori se uită între ei, în Biserică uitarea este imposibilă; în Biserică pomenirea se face „din neam în neam“ şi este „veşnică“, pentru că izvorăşte din credinţa în Hristos, Domnul Vieţii şi Cel care răsplăteşte faptele bune făcute în timp, cu bucurie veşnică, pace şi lumină deplină în El.
Acolo, în pacea, lumina şi bucuria Preasfintei Treimi se află acum sufletul episcopului Gherasim Cucoşel, rugându‑se pentru ca, la vreme, şi noi să dobândim cununile cereşti.
Pr. conf. dr. Lucian Vasile Petroaia
Învăţături din opera Episcopului Gherasim Putneanul
„[…] Trăirea religioasă ortodoxă în mănăstire nu este numai un sentiment, ci o trăire reală, izvorâtă din adevărurile ce le găsim în cărţile de slujbă, citite sau cântate […] Biserica a fost inspirată când a orânduit sărbătorile în calendar, armonizând în chip minunat sărbătorile cu anotimpurile anului. Tot inspiraţia divină a făcut ca să fie împodobite cărţile de cult cu cele mai frumoase cântări […] Rânduielile mănăstirilor se păstrează neschimbate, aşa cum le‑au lăsat înaintaşii noştri, cu tipicul lor, cu totul. Toate aceste rânduieli au un duh ortodox şi de aceea le putem trăi şi noi astăzi, cu aceeaşi tărie. Tocmai aici este minunea cea mai mare: în fiecare zi vedem aceleaşi acte dramatice, aceleaşi citiri, aceleaşi cântări şi totuşi le simţim noi, de fiecare dată […] Din mila lui Dumnezeu, nu există mănăstire în care să nu se săvârşească zilnic cele şapte Laude, culminând cu Sfânta Liturghie. Este imposibil ca cineva să participe zilnic şi să rămână rece. Nu poţi fi indiferent, mai ales în amurg de seară, când glasul clopotelor te cheamă la lauda Domnului. În duminici şi sărbători se adaugă bucurie peste bucurie. Cântările şi citirile la strană sunt mai bogate. Se observă o atmosferă plăcută, de parcă şi lucrurile neînsufleţite trăiesc aceste bucurii duhovniceşti […]“ (Cuvinte şi tâlcuiri arhiereşti…, p. 52).
„[…] Înainte de a fi episcop, sunt călugăr şi am acelaşi obligaţii călugăreşti, care constau în păzirea celor trei voturi monahale: ascultarea, sărăcia şi castitatea. Şi dacă sunt monah, trebuie să îndeplinesc canonul rânduit ce l‑am primit la tunderea în monahism. Aşa că ziua începe cu pravila călugărească, adică săvârşirea celor 7 Laude şi canonul – metanii şi închinăciuni, câteva sute, adică… sport călugăresc. Programul începe înainte de ora 5 dimineaţa şi se termină la orele 22‑23. Faptul că am reşedinţa în mănăstire, mă conformez rânduielii de aici; la ora 6 sunt în biserică pentru a participa la Miezonoptică, Utrenie şi Ceasurile 1, 3 şi 6, la Sfânta Liturghie, servicii care ţin până la orele 9,30 – 10,00. După micul dejun primesc audienţe – dacă sunt la birou – până la orele 16.[…] La ora 16 iau masa şi, apoi, dacă nu merg la biserică, la Vecernie, îmi citesc în chilie pravila şi continui lectura din cărţile ce apar, fie laice, fie bisericeşti […]“ (Mierea din drumul pelinului…, p. 120).