Chipul Maicii Domnului în icoane, izvor nesecat de iubire

Declararea anului 2024 în Patriarhia Română ca „Anul omagial al pastorației și îngrijirii bolnavilor“ și „Anul comemorativ al tuturor Sfinților tămăduitori fără de arginți“ se încadrează în misiunea zilnică pe care orice lucrător dintr‑un muzeu o poate avea: aceea de protejare, îngrijire și vindecare a tot ceea ce înseamnă patrimoniu. Așa cum bine se cunoaște, termenul de patrimoniu (în limba latină patrimonium) reprezintă totalitatea bunurilor culturale care aparţin colectivităţii şi sunt administrate de către organismele statului prin intermediul muzeului. Atâta vreme cât ne vom apleca în mod constant și susținut asupra protejării marilor lucrări din trecut, ne vom demonstra zilnic faptul că orice acțiune prezentă ne va calăuzi către un viitor stabil, ale cărui rădăcini istorice solide sunt vizibile și recunoscute permanent.

Deja este cu­­noscut faptul că, în cadrul Ar­hi­e­pis­copiei Du^­­nării de Jos, funcționează de aproape un deceniu (28 noiembrie 2014) Muzeul Istoriei, Culturii și Spiritualităţii Creştine de la Dunărea de Jos. Instituţie de cultură, loc de reculegere sufletească și punct de plecare duhovnicească, Muzeul Eparhial valorifică în mod profesionist patrimoniul din colecţiile sale şi asigură cadrul adecvat de interacţiune între vizitatori şi bunuri culturale, prin dezvoltarea unei palete largi de servicii cultural‑muzeale. Acesta este și motivul pentru care muzeul dobândește rolul de mediator cultural la nivelul societăţii, contribuind astfel la schimbarea percepţiei generale despre muzeele identificate uneori cu nişte simple depozite de obiecte învechite, spații prafuite și bunuri de patrimoniu uitate.

Misiunea muzeului este asumată în conformitate cu Legea nr. 311/2003 a muzeelor şi colecţiilor publice. În cazul de față, Muzeul Eparhial nu face nicio excepție, rolul principal menținându‑se permanent în aria conservării, cercetării, valorificării ştiinţifice şi promovării patrimoniul istoric și spiritual din cele mai vechi timpuri până în zilele noastre, cu scopul cunoașterii într‑o manieră plurivalentă a vieții culturale, istorice și spirituale a zonei de sud a Moldovei și a împrejurimile sale, răspunzând nevoilor comunităţii de informare, instruire/educare, recreere şi divertisment.

Colecţia de artă religioasă şi obiecte de cult din patrimoniul Muzeului Eparhial este una dintre cele mai numeroase din arealul Dunării de Jos. Una din cele mai valoroase colecții din cadrul Muzeului Eparhial o reprezintă Colecția de icoană veche. Cel mai frecvent îi întâlnim pe Sf. Nicolae, Sf. Ioan Botezătorul, Sf. Gheorghe, Arhanghelul Mihail şi, bineînţeles, pe Maica Domnului cu Pruncul şi pe Mântuitorul Iisus Hristos. Cei care au vizitat muzeul pot confirma valorile inestimabile expuse cu grijă, migală, dăruire și dorința permanentă de a transmite publicului mărturii de neegalat ale unui trecut pe cât de frumos, pe atât de zbuciumat.

Fiind prezente în toate spațiile expoziționale ale Muzeului, icoanele reprezintă acea „fereastră“ prin care fiecare dintre noi, creștini fiind, privim pentru a primi Lumina și Cuvântul lui Dumnezeu, deoarece, în ansamblul ei icoana sugerează desăvârşirea materiei însuflețite de supremul act divin al Creatorului.

Pe langă icoanele prezentate în expoziția de bază, în cadrul Muzeului Istoriei, Culturii și Spiritualității Creștine de la Dunărea de Jos există un generos spațiu de depozitare, unde lucrează neîncetat personal calificat. Astfel, alături de muzeograful care cercetează și valorifică expozițional bogatul patrimoniu iconografic, contribuind semnificativ la promovarea și publicarea colecției de icoane din cadrul Muzeului, menționăm și pe colegii specialişti ai Laboratorului de restaurare pictură și lemn policrom. Împreună, această echipă intervine permanent asupra pieselor de mare valoare care aparţin patrimoniului cultural naţional, asigurând conservarea și restaurarea lor în bune condiţii. Pentru ca rezultatele cercetărilor și ale proceselor de restaurare, având ca element central icoana, să fie cât mai vizibile, menționăm că activităţile practice din cadrul laboratorului se finalizează cu lucrări ştiinţifice prezentate la sesiuni naţionale în domeniul conservării şi restaurării, şi publicate în diverse volume de specialitate, precum și cu expoziții itinerante de profil în instituțiile partenere ale Muzeului.

Fie că sunt icoane de influență bizantină sau grecească, icoane rusești și lipovenești, chipul blând al Maicii Domnului emană în egală masură căldură, iubire, lumină și nealterata protecție de care se bucură credincioșii de peste 2000 de ani.

Tema urmărește identificarea tipologiilor vizuale ale Fecioarei Maria dar și reprezentări care ilustrează evenimente din viața Sa (Nașterea Maicii Domnului, Intrarea în Biserică, Nașterea Domnului Iisus Hristos, Soborul Maicii Domnului, Buna Vestire, Adormirea Maicii Domnului), precum și scene biblice care includ și prezența Maicii Domnului (Judecata de Apoi, Răstignirea pe cruce a Mântuitorului, Pogorârea de pe Cruce a Mântuitorului, Deisis).

În urma cercetării lucrărilor din colecția Muzeului Eparhial, având ca element comun chipul Maicii Domnului, au fost studiate peste 180 de icoane. Dintre acestea, pentru mai mult de jumătate au fost parcurși pașii esențialiai procesului de restaurare. Dacă pentru zugravii de icoane este necesară o perioadă de profundă concentrare, introspecție și crearea celui mai potrivit liant cu Divinitatea, misiunea lucrătorilor dintr‑un muzeu este una de două ori mai dificilă. Icoana nu este un simplu obiect. Niciodată nu a fost! Emoția și lăuntrica trăire pe care o are cel care intervine în salvarea chipului Maicii Preacurate de inerentele daune create de‑a lungul timpului de factorii externi (temperatură, umiditate, factori biologici), sunt cu neputință de a fi redate. Cu toate acestea, satisfacția trăită atunci când o icoană este restaurată, scoaterea la lumină a chipurilor sfinte de sub stratul gros al istoriei, dezvăluie harul Lui Dumnezeu imprimat în mâinile celor care țin cu emoție și nealterată iubire creștină sfintele icoane.

În vederea atingerii scopului final al proiectului de cercetare, respectiv realizarea unei expoziții temporare, starea de conservare a icoanelor trebuie să fie una favorabilă expunerii lor, fără a se pune în pericol stabilitatea stratului pictural.

Muzeograf Gabriela Apostu