La trecerea neaşteptată la Domnul a părintelui Constantin Ştefan, pe lângă rugăciuni şi lacrimi, Înaltpreasfinţitul Părinte Arhiepiscop Casian a transmis familiei îndoliate următorul mesaj:
Încă un păstor de suflete, părintele Constantin, de la Parohia Bucești, se mută, după o luptă cu o grea, dar și obișnuită în zilele noastre, suferință și boală, către cereștile lăcașuri duhovnicești, mergând cu sufletul „acolo unde nu este durere, nici întristare, nici suspin, ci viață fără de sfârșit“.
Ne este grea, în lumea noastră, chiar și această minune, care este viața, ca dar de la Dumnezeu, deoarece o apăsăm, cu „voie și fără voie“ , prin multe necazuri, unele pornite din noi înșine, altele de la cel rău, nevăzut, dar foarte prezent, iar altele, din nefericire, din lipsa noastră de iertare, de iubire a oricărui om care, fără să vrea, ne face rău!
Cu răul și cu răsplătirea răului nu vom adăuga niciodată bine la bine, iubire la iubire și prietenie la prietenie. Ceea ce este mai dureros este boala din suflet, din minte și din inimă, care ne îmbolnăvește trupul, iar păcatul este cauza cauzelor suferințelor noastre.
Nimeni nu este ocolit de astfel de suferințe, căci nimeni, pe pământ, nu este fără de păcat. Dar pentru omul smerit, blând și răbdător, boala este acceptată, precum Domnul a primit pentru noi Crucea!
Fericiți de trei ori sunt cei ce, în viață, „crucea ca jugul au luat și Domnului au urmat cu credință“, căci „ori de trăim, ori de murim, ai Domnului suntem“ !
În această luminoasă stare sufletească ne unim astăzi cu îndurerata familie, cu bunii și întristații credincioși, din parohia istorică de la Bucești, pentru a șterge lacrimile la plecare dintre noi a părintelui Constantin.
Fire blândă, om echilibrat, răbdător și smerit, de loc de la Lacu Sărat – Brăila, crescut într‑o familie evlavioasă, de copil a urmat calea Bisericii, s‑a școlit la Seminarul din Buzău, apoi la Facultatea de Teologie din București, a primit, după căsătorie, Taina Preoției, a păstorit pentru un timp la Nămoloasa, iar Noi l‑am așezat cu bucurie în frumoasa, demna, harnica, plină de oameni buni, parohia Bucești! A păstorit, iată, printre dumneavoastră, 32 de ani!
Slavă lui Dumnezeu pentru toate cele știute și neștiute, bune, frumoase, înălțătoare și binefăcătoare. Har Domnului pentru buna slujire cu părintele Lucian, care i‑a fost mai mult decât un fiu, un frate și un purtător, cu familia sa, soție, preoteasă și fii, a crucii grele, pe care a dus‑o cât a putut de optimist și cu smerenie!
Pe cât am reușit, cu medicii de la Spitalul „Sf. Ap. Andrei“ i‑am fost la căpătâiul unor groznice suferințe, sper doar trupești, deoarece sufletul unui preot zboară lin, limpede și curat spre Dumnezeu, împăcat, pentru slujirea „cu timp și fără timp“!
Să ne rugăm toți, mult, pentru sufletul său, ca să meargă acolo de unde ființă și‑a luat, iar trupul să se așeze lângă bătrânii păstori de la Bucești!
Să‑i ierte Milostivul toate greșelile „cu voie și fără de voie“, să‑l așeze în ceata aleșilor, să mângâie familia și să întărească în credință noastră în Înviere și în viața veșnică pe toți bunii, pașnicii și iubiții frați și surori din Parohia Bucești!
Dumnezeu să‑l odihnească!
Cu părintești binecuvântări și condoleanțe,
† Casian
Arhiepiscopul Dunării de Jos