În ziua de 23 mai 2024 a avut loc, la Galați, Sesiunea de Comunicări Ştiințifice Studențești, cu deschiderea națională, organizată de Facultatea de Istorie, Filosofie și Teologie a Universității ,,Dunărea de Jos“. La cele șapte secţiuni ale acesteia, respectiv Istorie, Relații Internaționale, Filosofie, Sociologie, Resurse umane, Teologie şi Artă Sacră, Asistență socială, au participat nu mai puțin de 157 de lucrări înscrise, cu un număr de 151 de autori și co‑autori, de la opt Universităţi din România.
Înaltpreasfințitul Părinte prof. univ. dr. Casian Crăciun al Dunării de Jos a deschis lucrările acestui simpozion atât de necesar pentru viața academică din Galați și nu numai, cu un cuvânt de învățătură, susţinând însă și o adevărată conferință, care a punctat câteva dintre aspectele esențiale ale anului omagial 2024, dedicate aproapelui, persoanelor în suferinţă, suferințelor omului contemporan, în general. În rândurile de mai jos m‑am străduit să fac o sinteză a celor mai importante gânduri, idei, puncte de plecare pentru noi cercetări și reflecții, așa cum au apărut ele în prezentarea liberă a Ierarhului nostru. Iată câteva dintre ele!
Vorbind despre compoziția generală a temelor prezentate în cadrul simpozionului, Înaltpreasfinția Sa a remarcat faptul că fiecare, în sine, reprezintă o „urgență“ a lumii agitate și complicate în care trăim astăzi. Pe bună dreptate, a mai spus, se vede faptul că o parte dintre subiectele alese să fie prezentate public sunt rodul unei pasiuni personale, ale unei munci susținute, dublate de o expertiză profesională proprie, mai ales cele care au legătură directă cu ,,socialul“, cu lumea reală. ,,Când alegem un subiect academic pe care să‑l dezvoltăm, ne dezvoltăm de fapt pe noi înșine“, a mai spus ÎPS Sa, cu o remarcabilă intuiție și har al efortului intelectual.
Revenind la atmosfera din societățile contemporane, ÎPS Arhiepiscop a folosit o altă formulă, extrem de plastică, tulburătoare chiar: grijile multe pe care le are omul modern nu sunt altceva decât niște ,,furi“ (hoți, perturbatori) de liniște și de fericire simplă, cotidiană. Omul liber, omul normal devine, încetul cu încetul, ,,sclav“ al grijilor, nevrozelor, suferințelor fizice și psihice de tot felul. Soluția de a scăpa de aceste griji este una, în primul rând, spirituală. Înaltpreasfinția Sa a citat mai mulți Psalmi care pot veni grabnic în ajutor persoanelor care se luptă cu ,,grijile“, anxietatea, depresia, însingurarea. ,,Uneori, în adâncul disperării și durerii noastre nu simțim sau uităm că avem la dispoziție arme atât de puternice în lupta cu aceste boli“, dând exemplul Psalmului 69, al urgenței, al cererii salvatoare de ajutor.
O altă temă abordată cu eleganță, dar şi cu profunzime lămuritoare, a fost aceea a creșterii importanței pe care ,,lumile virtuale“, Internetul și Inteligența artificială o capătă din ce în ce mai mult, astăzi. După ce a citat lucrări teologice care tratează direct și curajos această tematică, ierarhul a spus că una dintre soluțiile de a ,,rezista“ acestui tăvălug constă în dragostea creştină, în bucuria de a fi în comuniune, în faptul de a lucra împreună aici, în lumea ,,fizică“ și nu numai în cea virtuală.
Tematica asistenței sociale, a într‑ajutorării aproapelui, a celui aflat în imediata suferință a apărut și ea în discursul rostit în faţa participanților. Înaltpreasfinția Sa a remarcat faptul că ,,asistența socială“, așa cum o cunoaștem astăzi, nu ar fi întreagă, completă, fără dimensiune filantropică, creștină, a iubirii aproapelui. A urmat o pledoarie pentru ca faptele filantropice ale Bisericii în lumea contemporană să fie mai bine cunoscute și apreciate la justa lor valoare. ,,Taumaturgie prin filantropie“, a spus Ierarhul, printr‑un inspirat joc de cuvinte, vindecarea venind prin rugăciunea pentru sine și pentru celălalt, prin frumusețea comunicării directe și a compasiunii. A mai dat ca exemplu și un posibil subiect de studiat pentru sfera asistenței sociale: cazul preoților de caritate din penitenciare, modele de slujire, misiune, asistență socială și filantropie!
Îndemnul final a fost că participanții la acest simpozion, la această întâlnire academică, studenţi şi cadre didactice, deopotrivă, să extragem ‑ la rândul nostru ‑ gânduri și învățături „taumaturgice“, vindecătoare pentru aproapele nostru din societatea și lumea noastră atât de zbuciumată și dornică de vindecare și fapte bune.
Conf. univ. dr. Mirel Bănică