Trecem zi de zi pe lângă monumente și clădiri vechi ce se aștern de‑a lungul străzilor și drumurilor, fără a da importanță zidurilor care ascund zeci de ani de istorie în spatele lor. Orice călător aflat pe drumul national ce leagă Brăila de Slobozia, nu se poate să nu fi observat monumental eroilor din comuna Viziru, aflat într‑un generos spațiu verde. Puțin știu că acest monument are o puternică încărcătură istorică.
Anul acesta se împlinesc 84 de ani de la inaugurarea Monumentului eroilor din comuna Viziru, județul Brăila, care s‑a vrut un simbol al recunoștinței pentru numărul mare de eroi din comună jertfiţi pe câmpul de luptă ca să apere țara și să contribuie la Unirea tuturor românilor.
În dorința de a cinsti memoria acestor eroi, căminul cultural al comunei a luat inițiativa de a ridica un monument in cinstea lor, însă demersurile au fost oprite din lipsa fondurilor.
Profund emoționat de strădaniile depuse de om mână de harnici cetățeni, inginerul Dumitru M. Bogdan din București, fiu al satului Viziru, care a dat tribut țării doi frați uciși de obuze pe front – el însuși fiind rănit – a luat inițiativa de a susține personal întreaga lucrare de edificare a monumentului, a investit suma de un million de lei, rugând reprezentanţii Căminului cultural ca suma de 36.000 lei, strânsă până atunci, să fie împărțită familiilor sărace.
Duminică, 23 iunie 1940, a avut loc inaugurarea monumentului eroilor, în cadrul unei ceremonii solemne.
Documentele vremii au reținut în paginile lor memoria acestui deziderat: „La eveniment au luat parte autorităţile civile şi militare din Brăila, reprezentanţii asociaţiilor patriotice, căminele culturale din împrejurimi, un detaşament al Gărzii Naţionale şi aproape zece mii de săteni îmbrăcaţi în frumoase costume naţionale.
La ora 10, s‑a oficiat o slujbă religioasă pentru pomenirea eroilor. Onorurile au fost date de trupe din garnizoana Brăila, de premilitari şi de străjeri. În jurul impunătorului monument au fost depuse numeroase coroane de flori şi numeroase lumânări au ars tot timpul solemnităţii. După terminarea serviciului divin, au vorbit preotul Vlad, din partea bisericii, av. Alexandru Nicolescu, din partea căminului cultural, colonel Dia, din partea armatei, preot Constantin, din partea căminului judeţean, înv. Dionisie Balaban, din partea mutilaţilor de război şi d. căp. Căldăruşcari au adus mulţumiri donatorului monumentului, arătând că d‑sa a dat poporului de azi şi generaţiilor de mâine puternică pildă de vrednicie şi credinţă ţărănească. D. ing. Dumitru M. Bogdan, fiu al satului Viziru, a ţinut un înflăcărat discurs în care după ce a făcut un scurt istoric al monumentului a arătat că tot ce a făptuit până azi pentru binele obştii a pornit mulţumită Suveranului, care propovădueşte că feciorii satelor ajunşi oameni cu stare trebuie să se întoarcă la obârşie şi să contribuie la înfrumuseţarea locului natal. Aşa am dat ţării, a spus binefăcătorul, o măreaţă biserică în ţinutul plin de săcui din Trei Scaune, iar astăzi am ridicat acest monument care aminteşte tuturor vitejia vizirenilor“1.
Monumentul, care este o lucrare de artă din granit şi bazalt șlefuit, a fost construit după planurile arhitectului Traian Popescu și executat la carierele de piatră din Bixad (Trei Scaune). Acesta a fost așezat inițial în centrul comunei Viziru, lângă Primărie, pe şoseaua Brăila‑Slobozia, iar la finele anilor ’60 autoritățile comuniste l‑au mutat la intrarea în comună, dinspre Brăila. Monumentul are la bază un postament în patru trepte şi un soclu paralelipipedic, pe care este montat un obelisc realizat din blocuri din piatră. Pe cele patru feţe ale monumentului sunt montate plăci de marmură, pe care sunt inscripţionate numele eroilor.
Pe latura frontală a monumentului, în partea superioară, este reliefat un înscris simplu, dar sugestiv „1916“, iar pe soclu sunt menţionate, în relief, câteva nume de locuri, unde militarii români au scris pagini de istorie nepieritoare: „Turtucaia, Oituz, Mărăşeşti“, pe latura din faţă, iar pe cea opusă: „Cerna, Jiu, Argeş, Mărăşeşti“.
Inginerul Dumitru M. Bogdan a fost un întreprinzător și filantrop român, unul din cei mai importanți industriași din București și județul Trei Scaune (jud. Covasna, n.n.), fiu al comunei Viziru. În județul Trei Scaune, ing. Dumitru M. Popescu a ctitorit o frumoasă biserică în localitatea Bixad. Biserica „Sf. Dumitru“ din Bixad a fost ridicată pe cheltuiala sa și a fost construită după planul arh. Traian Popescu, frescele fiind opera pictorului Costin Petrescu, autorul marii fresce de la Ateneul Român. Măreața biserică a fost sfințită în vara anului 1940 de către Mitropolitul Nicolae Bălan al Ardealului și Episcopul Gherontie al Constanței.
Inginerul Dimitrie M. Bogdan, ctitorul bisericii, într‑un frumos cuvânt rostit la sfințirea lăcaşului de cult, arată că în anul 1916, luptând pentru marele ideal al românilor a căzut rănit și, în drum spre spital, l‑au văzut părinții săi, care plângeau de bucurie că feciorul lor luptă în rândul celor mulți pentru înfăptuirea României Mari: „Tata avea 78 ani și, priveghind la căpătâiul meu, mă încuraja spunându‑mi că și alții au luptat în decursul vremurilor pentru moșia strămoșească. Îmi spunea, răposatul meu părinte, în simplicitatea sa așa de impresionantă, că acest pământ, orice s’ar întâmpla, nu poate fi decât al românilor și, oricâte valuri se vor revărsa peste el, din brazda lui se vor naște numai români cu piepturile oțelite, gata să înfrunte orice furtuni. Emoționat, mângăindu‑mi fruntea inundată de sudoarea provocată de rănile de pe mine, mult regretatul meu părinte mi‑a spus să nu fiu trist pentru că în curând mă voi face sănătos ca să pot da Cezarului ce este al Cezarului și să înalț întru Slavă lui Dumnezeu un lăcaș de închinare, cu ajutorul căruia creștinii să‑și găsească leacul cel mai bun pentru vindecarea sufletelor lor bolnave. Din acel moment, purtând în suflet ca pe un talisman vorbele sfinte ale iubitului meu tată, m-am hotărât să fac sacrificii și să mă abțin de la orice plăceri pentru ca, prin muncă metodică, ca și prin corectitudine să pot clădi o casă de rugă în ajutorul celor suferinzi. Cu ajutorul lui Dumnezeu, am izbutit să dau țării o industrie care este pusă la slujba românilor aici, în jud. Trei Scaune, un monument al eroilor în comuna Viziru, jud. Brăila și acest sfânt lăcaș“2.
Este, deci, de datoria tuturor urmașilor acestor români vrednici, păstrători ai atâtor moșteniri mari și sfinte, de împlinire a rugăminții ctitorului, rostită la inaugurarea monumentului ca „sătenii să se îngrijească de el“, nădăjduind ca, printr‑o necesară inițiativă de restaurare, consolidare și conservare, să se poată reda strălucirea de altă dată a acestui monument al eroilor care poartă în el atât de multă istorie.
Pr. Gabriel‑Radu Mungiu