La trecerea neaşteptată la Domnul a părintelui ic. stavr. Gheorghe Dediu, pe lângă rugăciuni şi lacrimi, Înaltpreasfinţitul Părinte Arhiepiscop Casian a transmis familiei îndoliate următorul mesaj:
În lumina, în pacea și în liniștea bunătății inimii mărinimoase și rugătoare, s‑a mutat de la noi, pământenii, spre veșnicile Lăcașuri, sufletul păstorului înțelept, blând, iertător, binevoitor, înțelegător, compătimitor și harnic pc. pr. ic. stravr. Gheorghe Dediu, la venerabila vârstă de 92 de ani.
A văzut lumina zilei la Corod, într‑o familie evlavioasă, blândă și harnică, de unde a primit și credința și echilibru în cultul față de muncă, ridicându‑l Domnul la vrednicia de slujitor al altarului în Transilvania, la parohia Bucium, Protoieria Câmpeni, jud. Alba, unde a lăsat urme de păstorire cuviincioasă și misiune fraternă și smerită.
Din 1979 a revenit acasă, în Eparhia noastră, primind spre slujire evlavioșii și dinamicii credincioși din parohia Matca II, jud. Galaţi, pe care i‑a ocrotit cu dragoste creștinească neîmpuținată, în timpurile grele și apăsătoare ale ateismului. Pe toate le‑a împlinit jertfelnic, pașnic și răbdător, fiind mult ajutat de blânda, smerita și evlavioasa maică preoteasă Tinca, pe care enoriașii au cunoscut‑o drept Tincuța!
Deodată cu familia parohială, unită la bine și la greu, l‑a binecuvântat Dumnezeu cu două fiice: doamnele Lucia, medic și Cezarina, avocat.
La rându‑le, fiicele au crescut doi nepoți de excepție: Ioana, medic în Germania și Luca Ioan, avocat în București.
Mare i‑a fost inima, mare lucrarea, mare dragostea de familie și de Biserică, iar roadele acestei minunate slujiri sunt vizibile, pline de sens, modele demne și prelungire minunată a credinței în Dumnezeu, a hărniciei și vredniciei în slujba semenilor, așa cum se cuvine, după datină și rânduială!
Ultima etapă a vieții, până la 89 de ani, a stat sub semnul bucuriei, înălțării catedralei „Sfinții Arhangheli“, măreață și impunătoare, înălțând rugăciuni în smerenie și bucurându‑se de atenția, ajutorul și prețuirea părintelui Mihai Platon, care, cum se poate observa, i‑a fost ca un fiu, nu numai sufletește, dar și omenește, așa cum am făcut toți preoții noștri harnici, misionari și ctitori de lăcașuri sfinte, în frumoasa și minunata localitate Matca, a și mai minunaților creștini de‑o hărnicie unică, care sunteţi dumneavoastră, iubiți credincioși!
Iată acum, blândul Păstor ceresc, Hristos Domnul înviat din morți, după Sfintele Paști, când mormintele sunt eliberate de moarte, a chemat la Cereștile Altare sufletul părintelui Gheorghe, încărcat de evlavie și de fapte bune, „ca o făclie“ de Înviere, acolo, „unde nu este durere, nici întristare, nici suspin, ci viață fără de suspin!“ În „fericita cale“ a sufletului său, trupul se așează în cripta pregătită, până la obșteasca Înviere.
Precum ne luminează dreapta credință în Biserica străbună, sufletele urcă lin spre cer, deoarece între Sfintele Paști și Înălțare: „Toate s‑au umplut de lumină: și Cerul, și pământul, și cele de dedesubt!“
Să‑L rugăm pe Hristos Domnul înviat să cheme la luminoasele lăcașuri cerești sufletul său bun, să‑i ierte orice greșeală, cu voie sau fără de voie, să mângâie îndoliata familie și pe toți părinții slujitori și iubiții credincioși, cu iubirea Sa de oameni!
Hristos a înviat!
Adevărat a înviat!
Cu părintești condoleanțe și binecuvântare,
† Casian
Arhiepiscopul Dunării de Jos